Scandal financiar la Mitropolia Ortodoxa din SUA

Mai este o lună până la termenul limită de plătire a taxelor în SUAşi tot cam atât până la Paştele Ortodox. În timp ce credincioşii ortodocşi din America se pregătesc şi de a “da Cezarului ce-i al Cezarului” şi de a-i “da lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu”, păstorii acestora din SUA se găsesc la ora acoperirii unor scandale financiare care ar trebui să facă ca să cadă nişte capete bisericeşti.

Astfel, “Washington Post” prestigioasa publicaţie americană, în persoana jurnalistului Alan Cooperman, ne dă revelaţia, în numărul publicaţiei din 3-Martie-2006, cum că mulţi lideri din Biserica Ortodoxă Americană, din care face parte şi Arhiepiscopia Românească a lui Nataniel de la Vatra, sunt sub vizorul IRS-ului (organul de controlare a contribuabililor din SUA), pentru fraudă financiară care se ridică la milioane de dolari.

Cum odată ce s-au văzut deconspiraţi şi au fost contactaţi de către “Washington Post” pentru reacţii, aceşti ierarhi bisericeşti l-au luat prompt pe “uite popa, nu e popa” în braţe, rămâne ca să încercăm noi să desfacem intricatele iţe ale şmecheriilor băneşti care au fost notate la Mitropolia Ortodoxă Americană.

Reacţia acestora este ciudată în primul rând (pentru un om nevinovat) pentru că în loc ca să încurajeze IRS-ul să vină şi să revizuiască condicele financiare ale B.O.A., aceştia în schimb s-au opus promiţând “proceduri mai bune de contabilitate pe viitor” (?!). Adică un fel de năstăsism (termenul îmi aparţine), gen: “lasă-mi mătuşa asta în pace că n-o să mai îmi găsesc alta pe viitor”.

Comunitatea ortodocşilor afiliaţi la Biserica Ortodoxă Americană, numără peste 400.000 de credincioşi; aceştia nu includ pe ortodocşii afiliaţi la mitropoliile “misionare” (neo)comuniste, – vezi cea a lui Teoctist din România, a lui Vladimir din Rusia, ş.a.m.d.

Ortodocşii afiliaţi la Mitropolia Ortodoxă Americană (printre care se găseşte şi subsemnatul), s-au afiliat aici din dorinţa de a scăpa de jocurile comuniştilor, care foloseau (folosesc?) popi cu grade de securişti, kgbişti, etc. ca să spioneze pe enoriaşi. Biserica Ortodoxă Americană, altfel cunoscută şi ca Biserica Ortodoxă Rusească din Statele Unite, s-a rupt de Patriarhatul Rusiei Sovietice din 1970 şi a fost văzută de ortodocşii anti-comunişti din America ca o sursă independentă de către influenţa comunistă.

Dintre preoţii şi ierarhii acestei biserici, se numără mulţi copii de imigranţi ortodocşi născuţi în SUA, cât şi americani geţi-begeţi care s-au convertit la ortodoxie.

În Octombrie 2005, fostul contabil al Mitropoliilor, Diaconul Eric A. Wheeler, a aruncat bomba revelaţiei că din a doua jumătate a anilor ’90, diverşi arhiepiscopi, mitropolitul şi alţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Americane, au folosit banii de membrie de la bierici şi donaţiile de la mari filantropi precum miliardarul agro-industrialist Dwayne Andreas, de la capelanii de pe bazele militare SUA, cât şi donaţiile de la enoriaşi, precum subsemnatul, la plata de şantaje sexuale şi la plata propriilor căţi de credit pe care acumulaseră cumpărături de lux.

Şantajurile sexuale veneau atât de la femei/minore cât şi de la băieţi, pe care diverşi popi şi ierarhi îi asaltaseră cu ani în urmă şi care acum cereau bani contra “tăcerii”.

Conform reporterului de la “Washington Post”, după o întâlnire cu ‘uşile închise’, Sfântul (sic!) Sinod s-a decis pe data de 1 Martie a.c. în prezenţa celor 10 episcopi, mitropolit şi arhiepiscopi ai săi, să adopte o serie de “corecturi” financiare la procedurile de contabilitate…pe viitor.

Deci în ziua în care românii ortodocşi (inclusiv din SUA) îşi coseau şnururile splendide alb-roşii ale purului mărţişor pe haine, ierarhii ortodocşi din SUA îşi coseau de zor cu aţă albă povestea cu “o să facem, o să dregem”.

În privinţa acuzaţiilor specifice de fraudă financiară din trecut, venite din partea lui Wheeler, sinodul a declarat senin că “s-ar putea reîntâlnii pentru a discuta această situaţie la primăvară“ (adică un fel american de a spune: “o să discutăm la Sfântul Aşteaptă”).

Ca să pună capac la această revelaţie neplăcută, popii ierarhici americani, parcă inspiraţi de declaraţia lui Iliescu de odată: “fără răzbunări”, au terminat declaraţia sinodală de la sfârşitul întâlnirii, mai bisericos, cam aşa:

“În pregătirea Sfintelor Sărbători care se vor încununa cu Paştele Domnului, invităm enoriaşii ca să urmeze exemplul lui Cristos şi să trăiască în spiritul iertării (sublinierea mea) şi a pocăinţei.”

Se pare că popii americani ierarhici au uitat de exemplul lui Cristos de a pune biciul pe speculatorii de bani din templu.

Această declaraţie laşă şi fără nici o iotă de responsabilitate şi probitate umană (cu atât mai puţin sacerdotală) a primit deja o avalanşă de critici, în primul rând de la unii enoriaşi ai diferitelor biserici ortodoxe, care nu se lasă duşi cu zăhărelul de ipocrizia sinodului.

“Pentru mine această reacţie de laşitate şi aroganţă este extrem de dezamăgitoare, pentru că Sinodul mai cere încă trei luni pentru a discuta, ‘poate’, o investigaţie despre fraudă financiară din cufărele bisericii, care de fapt va duce la o anchetă federală a IRS-ului mai devreme sau mai târziu”, a declarat Gregory Nescott, un membru de-o viaţă la B.O.A. şi de meserie procurator federal în oraşul Pittsburgh.

El a continuat: “Mitropolitul şi episcopii au avut şansa să-şi facă o ‘mea culpa’, care ar fi fost mai creştinească decât directivele despre ‘iertare’ care erau îndreptate enoriaşilor, în idea ca aceştia să nu-i facă responsabili pe ierarhi asupra acestor furturi din banii bisericii. Cum se aşteaptă aceştia ca să îi mai credem, cu atât mai puţin ca să-i iertăm? Această încercare dogmatică de-a pune căluşul în gura enoriaşilor se aseamănă cu încercarea de-a săpa un munte folosind o scobitoare; n-o să ţină figura”.

La încercările ziaristului de la “Washington Post” de a scoate o reacţie de la Mitropolitul Herman, cel mai înalt ierarh din Sinodul B.O.A. la care a apelat, acesta a răspuns cu tăcere absolută, spunând că “meditează“. Iar când ziaristul a încercat ca să ajungă la cancelarul acestuia, pe nume Robert S. Kondratick, acesta i-a închis telefonul în nas.

Ziaristul totuşi a insistat pentru o declaraţie de la B.O.A. până l-a găsit pe Părintele Paul Kucyda, care la rândul său a servit ca şi contabil la mitropolie până în iulie 2005. Acesta a răspuns că sinodul a lăsat o “uşă deschisă“ investigaţiilor, depinzând de rezultatele examinărilor interne a conturilor din 2004 şI 2005.

Deasupra “capacului” amintit mai sus, se pare că se mai găseşte şi problema datoriilor în care se scaldă B.O.A. Conform controlorului de finanţe ale mitropoliei, Părintele Stavros Stirkis, mitropolia este în procesul de a solicita un împrumut bancar de $ 1.5 milioane de dolari, echivalentul la 40% din cele aproximativ 3.9 milioane USD pe care mitropolia pe primeşte ca buget de la biserici, enoriaşi şi alţi donatori, pentru a supravieţui financiar anual.

Un grup de contabili ortodocşi, de la diferite parohii, chemaţi “Creştinii Ortodocşi Pentru Responsabilitate”, care s-au organizat din Octombrie 2005, dupa scandalul revelaţiilor amintite anterior, pentru a face presiuni de transparenţă a conturilor mitropoliei către enoriaşi, a declarat stoic că motivul pentru care B.O.A. este dipusă să discute conturile din 2004 şi 2005, este numai datorat faptului că băncile din SUA nu acordă împrumuturi fără declararea bugetului din ultimii doi ani. Kucynda a negat această motivaţie ziaristului de la “W.P.”

Agenţi IRS au declarat că în timp ce alte organizaţii non-profit din SUA trebuie ca să divulge statului anual veniturile şi cheltuielile lor prin formularul nr. 990, bisericile (sinagogile, moscheele, etc.), n-au această obligaţie, după cum nici nu trebuie să declare de unde, de la cine şi cât au primit donaţii, ori unde şi cât trimit donaţii, la rândul lor.

Astfel, în timp ce mitropolitul şI episcopii trimit bani din veniturile bisericii ca să cumpere tăcerea victimelor lor sexuale, sau bani neamurilor, sau pentru a cumpăra obiecte de lux pentru ei, acest lucru este complet confidenţial, din punct de vedere al IRS-ului.

Numai când explodează câte un scandal în public IRS-ul poate să intervină, împreună cu forţele Poliţiei, a F.B.I.-ului, ş.a.m.d.

În ceea ce priveşte Arhiepiscopul Nataniel şi ceilalţi ierarhi din Biserica Ortodoxa Română afiliată la B.O.A., este de datoria fiecaror parohii şi enoriaşi de a cere răspuns la următoarele întrebări: Dacă n-aveţi nimic de ascuns, de ce ascundeţi conturile B.O.A. din 1995 încoace de enoriaşi? Câţi din banii şi donaţiile plătite de mult muncitorii imigranţi români parohiilor, au ajuns ca să plătească închiderea de scandaluri sexuale, cât şi alte scandaluri şi cheltuieli ilegale, imorale şi frauduloase?

În loc să forţeze pe imigranţii români ca să se roage în bisericile româneşti (nota bene) din SUA folosind limba engleză, pentru că el, Nataniel, vorbeşte stâlcit limba “turmei” pe care o păstoreşte, Nataniel (cel “prea sfinţit” sau nu), ar trebui să explice enoriaşilor cine a fraudat banii trimişi de ei şi unde s-au dus.

Altfel o să ne facă să dăm dreptate şi rugăciunii americane: “Doamne Isuse Cristoase, păzeşte-ne de urmaşii tăi!”

Autor: Gabriel Theodor Gherasim (New-York), Altermedia