Retrospectiva evenimentelor din 2005

Fără îndoilă, 2005 a fost un an plin de evenimente: de la criza jurnaliştilor, la cele politice, de la inundaţii, la gripa aviară, de la scandaluri mediatice şi procese, la integrarea europeană.

1. Răpirea jurnaliştilor, evenimentul anului
În data de 28 martie 2005, Ovidiu Ohanesian – România liberă, Marie-Jeanne Ion – reporter Prima Tv şi Sorin Mişcoci – cameraman Prima Tv, împreună cu ghidul lor – Mohammad Munaf, au fost răpiţi în jurul orei 19.30, ora Bagdadului, în Cartierul Universitatea din Bagdad. Imediat după ce ministrul Afacerilor Externe a confirmat oficial evenimentul, preşedintele României a luat legătura cu şefii principalelor servicii de informaţii – S.R.I., S.I.E., D.G.I.A. În dimineaţa zilei de 29 martie, a fost constituit, la Palatul Cotroceni, Grupul Operativ de Criză, menit să gestioneze centralizat situaţia. Din nucleul de conducere a operaţiunilor au făcut parte şefii serviciilor de informaţii, adjuncţi ai acestora şi consilieri prezidenţiali.

Captivitatea celor patru a durat până pe 22 mai, ora 13.44, când au fost predaţi Ambasadei României din capitala Irakului. Cei trei jurnalişti români au venit acasă, iar Munaf a fost reţinut de autorităţile americane. Ulterior, a apărut un personaj nou, Omar Hayssam. Investigaţiile autorităţilor de la Bucureşti au dus la concluzia că Munaf şi Hayssam au plănuit răpirea. Munaf nu a fost predat României, iar Hayssam se află încarcerat la Penitenciarul Rahova, în aşteptarea unei decizii judecătoreşti. În altă ordine de idei, au fost multe zvonuri cu privire la identitatea răpitorilor şi chiar cu privire la veridicitatea răpirii.

Presa a captat ca un radar orice informaţie care venea de pe căi oficiale sau neoficiale. Tot în acest an am aflat cât de mulţi ‘analişti’ în astfel de crize avem. O parte din mass-media românească a fost aspru criticată de Traian Băsescu în declaraţia pe care a susţinut-o după eliberarea ziariştilor, parte pe care a acuzat-o de intoxicarea opiniei publice cu bârfe.

2. Alegerile anticipate sau cum să speriem duşmanii politici
Tema declanşării alegerilor anticipate a fost lansată de preşedintele Traian Băsescu, chiar în ianuarie 2005, într-un interviu acordat cotidianului ‘Adevărul’. Şeful statului ar fi apelat la o astfel de măsură doar pentru a scăpa de ‘soluţia imorală PUR’. În opinia sa Guvernul se afla într-o situaţie dificilă datorită majorităţii parlamentare fragile de la acea dată. În replică, Călin Popescu Tăriceanu declara: ‘Sunt de acord cu declaraţiile preşedintelui Băsescu referitoare la alegerile anticipate dacă situaţia o va impune’; atitutine prietenoasă dacă ţinem cont de faptul că Tăriceanu şi Băsescu au fost parteneri şi şefi ai Alianţei.

PRM a considerat alegerile anticipate ca premature, UDMR a refuzat să se înhame la aşa ceva, PNL dorea întoarcerea la popor, iar PSD l-a acuzat pe preşedinte că provoacă o criză majoră pe scena politică românească. Pentru că trebuia să-şi exprime punctul de vedere, premierul Tăriceanu a făcut prima ruptură de Traian Băsescu. Într-un interviu publicat de acelaşi ‘Adevărul’, Tăriceanu este ferm: ‘Alegeri anticipate ori la toamnă, ori după 1 ianuarie 2007’. Liberalii s-au răzgândit ulterior şi au decis să-şi sprijine liderul. Mingea se afla în terenul de la Cotroceni, iar şeful statului a rămas neclintit: ‘Alegeri anticipate în 2005, înainte de vară’. Acesta a avansat chiar ideea revenirii în prim-plan, ca premier bineînţeles, a lui Theodor Stolojan.

După acest ‘ping-pong’ politic, securea alegerilor anticipate a fost îngropată, iar toate partidele au rămas pe poziţiile căpătate după alegerile din 2004. Brusc, această temă nu a mai fost de actualitate. Politicienii şi-au adus aminte că trebuie să pregătească ţara pentru aderarea la UE în 2007. Mai mult decât atât, valurile de inundaţii care au lovit România au cam bătut obrazul aleşilor, atrăgându-le atenţia că, vorba românului, ‘ţara arde şi baba se piaptănă’.

3. Năstase şi Văcăroiu au rămas în funcţii
Tot la început de mandat, preşedintele Traian Băsescu a afirmat necesitatea schimbării şefilor celor două Camere ale Parlamentului, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, membri PSD. ‘Ar fi un gest moral ca cei doi să se retragă, în caz contrar Alianţa D.A. va găsi acele pârghii care să pună în mişcare pocedura de schimbare’, a subliniat preşedintele ţării la acea dată. Din acest motiv au început şicanele în Parlament între putere şi opoziţie. ‘Soluţia imorală’, PUR (actualmente PC), a fost chemată să suţină coaliţia din care face parte în schimbarea lui Năstase şi Văcăroiu. Parlamentarii au intrat în impas: întârzieri la şedinţe, absenţe cu duiumul, neînţelegeri, vociferări. Traian Băsescu, chiar dacă era plecat din ţară, amintea temele pentru acasă pe care le avea de făcut Tăriceanu: refacerea ţării după inundaţii şi schimbarea şefilor de camere.

Ca modalitate de schimbare a celor doi preşedinţi s-a stabilit modificarea regulamentelor de funcţionare a camerelor parlamentare. După lupte seculare, regulamentele au fost adoptate. În schimb, Curtea Constituţională a decis ca neconstituţională schimbarea din funcţie a preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, înainte de încheierea legislaturii. Astfel, Curtea Constituţională a admis contestaţiile depuse de către PSD şi PRM la noile regulamente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Schimbarea celor doi lideri poate fi făcută doar prin retragerea sprijinului politic al formaţiunii care i-a susţinut.

4. Uite demisia, nu e demisia sau despre consecvenţă în politică
Joaca de-a demisia a ştirbit mult din încrederea de care se bucura Călin Popescu Tăriceanu în rândul opiniei publice. A fost vorba de o chestiune de consecvenţă, nu neapărat politică. În iulie, Tăriceanu promisese că îşi va da sigur demisia imediat ce se va întoarce dintr-o vizită oficială la Bruxelles. Surse neoficiale susţineau, pe drept în ultimă instanţă, că demisia nu mai este chiar atât de iminentă şi că anumite sugestii pe care ar urma să le primească de la interlocutorii săi europeni l-ar putea face să renunţe, cel puţin temporar, la intenţie. Opoziţia a apreciat că preşedintele Traian Băsescu l-a obligat pe primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să-şi dea demisia, fiind responsabil astfel pentru aruncarea ţării într-o criză nejustificată. În final, Tăriceanu nu a demisionat, chiar după desele schimbări de decizie ale şefului Executivului şi de declaraţiile ce veneau dinspre Palatul Cotroceni. Premierul a hotărât să rămână în funcţie invocând temele pe care le avea de pregătit pentru aderarea la UE şi reconstrucţia ţării după primul val de inundaţii din Banat. Un exemplu de consecvenţă a fost dat de Mona Muscă, fost ministru al Culturii, nemulţumită de nehotărârea lui Călin Popescu-Tăriceanu care, după ce a anunţat că va părăsi funcţia de premier, a revenit asupra deciziei. Muscă nu a votat în Delegaţia Permanentă pentru susţinerea premierului Călin Popescu-Tăriceanu ca prim-ministru şi ca preşedinte de partid. Apoi, Mona Muscă a părăsit fotoliul de ministru al Culturii şi a renunţat la toate funcţiile din PNL. Deci, se poate!

5. Bomba Elena Udrea
De fostul consilier de la Cotroceni Elena Udrea ne vom aduce aminte pentru că a declanşat scandalul telefonului dat de Călin Popescu-Tăriceanu la Parchetul General şi pentru că a inclus Norvegia în Uniunea Europeană. Mai întâi, Elena Udrea a frapat opinia publică datorită costumaţiilor sale mereu ieşite din peisaj, total nepotrivite funcţiei de consilier prezidenţial. Dar fiecare om îşi are şarmul lui… Scandalul Tăriceanu – Parchetul General a fost declanşat de Udrea într-o emisiune televizată când a declarat că premierul l-a sunat pe Ilie Botoş, procurorul general, să se informeze cu privire la reţinerea preşedintelui Rompetrol, Dinu Patriciu. Declaraţia a fost făcută la jumătatea lunii octombrie, la câteva zile de la plecarea sa din administraţia prezidenţială. Elena Udrea a cedat presiunilor exercitate din partea mass-mediei şi nu numai, unele ironice şi misogine, altele acuzatoare. Consilierul a renunţat la scaunul din echipa lui Traian Băsescu, pentru a nu dăuna acţiunilor acestuia din urmă în lupta împotriva corupţiei, însă mărturiseşte că ”va rămâne în continuare un suporter activ al preşedintelui Traian Băsescu”. Fără îndoială, Tăriceanu a fost pus într-o poziţie delicată. Justiţia, pe care o doreşte independentă, l-a chemat la audieri. Decizia CSM a fost că telefonul dat de premier la Parchet nu a reprezentant imixtiune în actul de justiţie.

O a doua păţanie a Elenei Udrea a fost capcana pusă de Robert Turcescu în emisiunea 100%. Întrebată dacă este îngrijorată de referendumul din Norvegia prin care preşedintele ţării le cere cetăţenilor să-şi dea acordul cu privire la aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, fostul consilier prezidenţial a spus că nu. Şi rău a făcut, pentru că Norvegia nu are preşedinte şi nici nu face parte din Uniunea Europeană.

6. Raportul Comisiei Europene sau incertitudinile legate de aderarea României la UE
Chiar dacă România îndeplineşte criteriile politice şi pe cele ale unei economii de piaţă funcţionale, condiţii fundamentale pentru statutul de viitoare membră a Uniunii Europene, şi a făcut progrese notabile în ultima perioadă, devansând Bulgaria, mai există câteva domenii în care rezultatele reformelor nu sunt convingatoare sau, mai rău, nu se simt.

Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, din 25 octombrie, a fost precedat de un alt document – Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu în care se descriu acţiunile viitoare ale acestei instituţii: scrisori de avertizare ce vor fi trimise imediat după prezentarea Raportului, informari periodice pe problemele specificate de raport realizate de experţii Comisiei şi Statelor Membre, întâlniri la nivel înalt pe problemele importante. Toate aceste măsuri vor servi ca bază pentru următorul raport de monitorizare pe care Comisia Europeană îl va prezenta Consiliului şi Parlamentului în aprilie-mai 2006. Acesta este de fapt cel mai important, deoarece Comisia Europeană spune foarte clar: ‘Pe baza şi în contextul acestui raport (n. red. din aprilie-mai 2006), Comisia poate recomanda Consiliului să amâne intrarea uneia sau ambelor ţări până la 1 ianuarie 2008, dacă se îndeplinesc condiţiile definite în Tratatul de aderare pentru o astfel de amânare. Conform Tratatului, Consiliul poate decide amânarea uneia sau ambelor ţări cu un an dacă există riscul ca una dintre ele să nu îndeplinească criteriile de aderare până în ianuarie 2007 într-un număr important de domenii. Sau, în cazul României, dacă condiţii specifice în domeniile concurenţei, justiţiei şi afacerilor interne nu sunt îndeplinite. ‘Comunicarea Comisiei Europene arată în continuare toţi pasii care urmează a fi parcurşi în cazul amânării aderării, incluzând modificări de ordin bugetar la nivelul Uniunii, de ordin procedural la nivelul Tratatului de aderare, dar şi un al treilea raport de monitorizare pentru toamna anului 2006, indiferent dacă se recomandă sau nu amânarea aderării.

Din punctul de vedere al Comisiei Europene, autorităţile române trebuie să depună ‘eforturi crescute’ în cazul următoarelor capitole: Libera circulaţie a bunurilor, Libera circulaţie a persoanelor, Libera circulaţie a capitalului, Agricultura, Concurenţa, Pescuitul, Controlul sanitar-veterinar. De asemenea, sunt absolut necesare ‘acţiuni decisive şi urgente’ în următoarele domenii: licitaţiile din domeniul liberei circulaţii a bunurilor, drepturile de proprietate intelectuală şi industrială, problemele menţionate la Capitolul Agricultură, capacitate administrativă în politica fiscală şi politica de mediu, politica de coordonare a instrumentelor structurale. ‘Acţiuni urgente’ sunt necesare şi în afacerile interne, controlul frontierelor, aplicarea acquisului Schengen, lupta împotriva fraudei şi corupţiei, dacă Romania vrea să fie ‘pregătită pentru statutul de membru la dată propusă’.

La summitul de la Bruxelles, desfăşurat la jumătatea lunii decembrie, liderii europeni au evitat să adopte o poziţie clară privind aderarea în 2007 sau în 2008. În laboratoare se pregătesc patru variante pentru diagnosticul Comisiei Europene din primăvară. Pentru că statele membre nu şi-au format încă o opinie clară dacă să amâne sau nu aderarea României, Comisia Europeană va trebui să facă o recomandare reală în raportul din mai. Deocamdată, există patru scenarii posibile: un ‘Nu clar’, un ‘Da clar’, sau un ‘Da, dar’, cu anumite amendamente, precum şi un ‘Nu, dar’, adică ‘nu recomăndam aderarea, dar rămâne la latitudinea Consiliului’. Cele mai probabile scenarii sunt fie un ‘Nu clar’, fie un ‘Da, dar’. Dacă executivul European va considera că România nu este pregatită într-o serie de domenii importante, iar toate acestea sunt considerate importante, Raportul din primăvară va putea recomanda amânarea cu an a aderării.

La 29 decembrie, Agenţia Bloomberg a transmis că Uniunea Europeană ar putea decide, în 2006, amânarea aderării României şi Bulgariei, dat fiind că presiunile exercitate de oficialii europeni asupra celor două state candidate în vederea combaterii corupţiei nu au adus încă rezultatele dorite. Agenţia citează un analist al Centrului pentru Reforme Europene cu sediul la Londra, Katinka Barysch, care vede perfect posibilă amânarea aderării Bulgariei şi României, în lipsa progreselor insuficiente în materie de corupţie. Comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, intenţionează să consulte însă Parlamentul de la Strasbourg în privinţa unei asemenea măsuri, care – chiar aprobată – are nevoie de acceptul guvernelor naţionale ale Uniunii Europene.

7. Am câştigat din privatizarea BCR?
Privatizarea BCR aduce statului venituri cu mult peste aşteptările cele mai optimiste, fiind catalogată drept ‘o poveste de succes’. Calculele austriecilor de la Erste Bank, care au acceptat să plătească peste 3,7 miliarde de euro pentru a obţine controlul celei mai mari bănci româneşti, au arătat mai ales încrederea în potenţialul de dezvoltare al pieţei locale. Perspectiva creşterilor viitoare ale pieţei bancare a triplat valoarea băncii, faţă de evaluările din 2003. Privatizarea celei mai mari bănci închide şi istoria nefericită a falimentului Bancorex, în care statul a pierdut peste 2 miliarde de euro. Preluarea BCR de către Erste Bank a motivat agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s să majoreze, la 22 decembrie, ratingul de credit pe termen lung al BCR cu trei trepte, de la ‘BB minus’ la ‘BBB minus’, cu perspectivă stabilă. Noul rating va ajuta instituţia financiară proaspăt achiziţionată de austriecii de la Erste Bank să se împrumute la dobânzi mai mici de pe piaţa internaţională. S&P a majorat şi calificativul dat emisiunii Băncii Comerciale Române de obligaţiuni în valoare de 500 milioane euro, cu maturitate în 2008, de la ‘BB minus’ la ‘BBB plus’.

8. Leul românescu şi-a pierdut coada
Primul leu nou a ieşit din bancomatul Bancii Române pentru Dezvoltare (BRD)-Groupe Societe Generale, la ordinul preşedintelui Traian Băsescu, sub reflectoarele şi flash-urile presei adunate la miezul nopţii de trecere către 1 iulie, în holul cartierului general al băncii, din Piaţa Victoriei. La ceremonia botezată de Ziarul Financiar ‘Noaptea leului greu’, şeful statului, premierul Tăriceanu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, au scos din ATM suma de 165 de lei, în bancnote de 5, 10, 50 şi 100 de lei.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu a afirmat, optimist, că apariţia leului greu semnalează încheierea perioadei de tranziţie a economiei româneşti. Arhitectul proiectului, guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, a urat însă leului greu o viaţă scurtă, dar sănătoasă. Pentru guvernatorul BNR, de-abia leul fără zece zerouri face posibilă convertibilitatea monedei naţionale. ‘Mai important e că leul nou transmite un mesaj pro-european: economia românească se desparte de o perioadă inflaţionistă şi se înscrie pe o curbă a eficienţei şi a credibilităţii. Cred că leul nou este un vot extrem de solid în drumul României către euro, care nu dorim să fie foarte lung. De aceea, nu-i doresc leului nou o viaţă foarte lungă, ci îi doresc viaţă sănătoasă’, a spus Isărescu. Leul noul, care va înlocui treptat vechea monedă, are şi rolul de a marca despărţirea de inflaţia galopantă. În plus, el apare în piaţă după o perioada relativ îndelungată de apreciere în faţă marilor valute, euro şi dolar. Traian Băsescu a evocat, de altfel, un episod dramatic din istoria vechiului leu. ‘Eram în Guvernul care se instala în 1996. Leul era 3.100 de lei până la 31 decembrie şi s-a făcut 7.500 de lei, începând cu 1 ianuarie ’97. Şi de atunci a ajuns săracul leu aproape ca un maidanez. Aşa s-a depreciat atingând un curs de circa 30.000 de lei la un dolar’, a spus preşedintele Băsescu.

Tăierea a patru zerouri din ‘coada’ leului a fost principala provocare pentru BNR şi sistemul bancar în acest an. Leul redevine astfel greu, după 15 ani de degringoladă macroeconomică. Fundamentată pe necesitatea uşurării calculelor şi a reducerii costurilor de procesare, ‘denominarea’ (aşa cum a fost numit procesul de către banca centrală) a produs multe emoţii. Noua monedă a fost lansată cu succes, consideră însă BNR, care se plânge doar de reticenţa agenţilor economici de a lucra din nou cu cupiuri metalice. Leul nou, echivalent a 10.000 de lei vechi, ajunsese să reprezinte, la începutul lui noiembrie, aproape un sfert din numerarul aflat în circulaţie.

9. Gripa aviară a lovit România
Gripa aviară a pus în stare de alertă autorităţile, abia la 8 octombrie, acel sfârşit de săptămână fiind dominat de şedinţele guvernanţilor, declaraţiile date, vaccinarea populaţiei din Delta Dunării şi uciderea păsărilor, bolnave sau nu. Cu mai multe săptămâni înainte, România fusese avertizată de pericolul ce o ameninţă, dar măsurile luate au fost mai mult cele legate de monitorizare. Nimeni nu a băgat în seamă informările primarului din Ceamurlia de Jos, locul unde au murit păsările suspicionate de gripa aviară, atenţionari trimise la judeţ încă din 26 septembrie. Peste tot s-a vorbit de vaccinarea populaţiei expuse la virusul gripei aviare, dar Ministerul Sănătăţii a ajuns să apeleze la forme de contractare de urgenţă, deşi specialiştii atrăseseră atenţia asupra necesităţii vaccinării din vară.

Gripa aviară are impact devastator asupra păsărilor, dar poate ucide şi oameni. Ca şi inundaţiile, gripa aviară a fost folosită pentru promovarea imaginii publice a unor demnitari, în special a ministrului Agriculturii, Gheorghe Flutur. Cu toate măsurile luate, epidemia a lovit şi alte zone ale ţării, astfel că, la 5 decembrie, autorităţile aşteptau finalizarea sacrificării tuturor păsărilor domestice din localitatea Ciocile, judeţul Brăila. În schimb, testul rapid de diagnosticare a indicat prezenţa virusului de gripă aviară la câteva probe recoltate şi în localităţile Agighiol şi Crişan, judeţul Tulcea. La acea dată, virusul nu fusese încă izolat, dar s-au luat preventiv toate măsurile impuse de gripa aviară.

Virusul H5 al gripei aviare a fost confirmat, în noaptea 11/12 decembrie, în două localităţi din judeţul Buzău – Padina şi Brăieşti. La Brăieşti, virusul a fost semnalat la probele prelevate de la păsări din gospodării situate în mai multe sate aparţinând acestei comune. Direcţia de Sănătate Publică Tulcea a informat, la 5 decembrie, Ministerul Sănătăţii că nu s-au confirmat informaţiile potrivit cărora s-ar fi înregistrat două cazuri de gripă aviară la om în acest judeţ. La acea dată, erau internate în Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, în Secţia ‘Contagioase’, două persoane din localitatea Periprava. La 16 decembrie, Gheorghe Flutur a declarat că Bucureştiul nu este ameninţat de pericolul gripei aviare, pentru că aici nu se cresc păsări. El a precizat că zonele rurale sunt mai expuse decât cele urbane, tocmai pentru că virusul se propagă la păsări. Ministrul a spus că, până la data respectivă, au fost depistate focare de gripă aviară în 16 localităţi din judetele Tulcea, Brăilă, Buzău şi Călăraşi şi nu a exclus apariţia de noi cazuri, în condiţiile intensificării migraţiei pasarilor.

La începutul lunii noiembrie, presa internaţională anunţa că probele prelevate în ţara noastră şi trimise în Marea Britanie pentru analize au dispărut! Responsabilitatea transmiterii, în data de 2 noiembrie, către laboratorul Weybridge (Marea Britanie) a primului colet cu proba care conţinea virusul H5 al gripei aviare identificat pe teritoriul României a revenit integral transportatorului, a informat, în acele zile, un comunicat al Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. ‘Dn momentul urcării coletului în avion şi până la predarea sa destinatarului, responsabilitatea gestionării revine integral transportatorului’, preciza comunicatul. Ediţia electronică de la 8 noiembrie a cotidianului ‘The Times’ a relatat că probe prelevate de la păsări din România suspectate de gripă aviară şi trimise pentru teste în Marea Britanie au fost pierdute, timp de cel puţin 24 de ore şi cel mult două zile, pe aeroportul internaţional Heathrow din Londra. Mostrele au fost transportate în Marea Britanie la bordul unui avion aparţinând companiei British Airways, dar, când curierii serviciilor de securitate au venit să ridice coletul, acesta nu a mai fost găsit.

10. Scandal în justiţie: Rompetrol – Dinu Patriciu
Dinu Patriciu, preşedintele grupului Rompetrol, s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dimineaţa zilei de 26 mai, în jurul orei 10.00, iar audierea sa a durat mai bine de 18 ore. La finalul audierii maraton, Patriciu a fost reţinut pentru 24 de ore, în baza unei ordonanţe emise de procurori, în noaptea de 26/27 mai, la ora 1.30. El a fost acuzat de evaziune fiscală, înşelăciune şi spălare de bani. După ce Dinu Patriciu a părăsit sediul Parchetului, în jurul orei 4.00, a fost transportat în arestul IGP. El a fost dus la Parchet şi în cursul zilei 27 mai, în jurul orei 11.00, în calitate de invinuit. În tot acest timp, el a scris peste 65 de pagini în apărarea sa, şi a petrecut mai bine de 40 de ore în audieri.

Dupa audierile din cursul zilei 27 mai, Patriciu a părăsit sediul Parchetului în jurul orei 20.30 şi a ajuns la Tribunal la ora 21.15, escortat de anchetatori. Şedinţa de judecată a început la ora 22.00 şi s-a încheiat în jurul orei 1.50. Pentru că ordonanţa de reţinere expira la 1.30, după această oră instanţa i-a permis lui Dinu Patriciu să iasă din boxa acuzaţilor şi să stea în sala de judecată în perimetrul destinat persoanelor libere. În jurul orei 1.50, instanţa s-a retras pentru deliberări. La ora 2.20, instanţa a decis respingerea propunerii de arestare preventivă, facută de acuzare, motivând că, pentru acuzaţiile care i se aduc lui Patriciu, acesta poate fi cercetat în stare de libertate si că probele nu conving că acesta ar fi un pericol. Această reţinere a unuia din primii oameni de afaceri din România a iscat un val de reacţii din partea clasei politice şi a comunităţii oamenilor de afaceri. Dinu Patriciu a susţinut continuu că tratamentul la care a fost supus din partea autorităţilor este un abuz.

Grupul Rompetrol a iniţiat, la 14 decembrie, procedurile de arbitraj internaţional împotriva Guvernului României, prin intermediul casei internaţionale de avocatură Salans, ca urmare a eşuării negocierilor cu guvernul. Rompetrol invocă ‘serioase pierderi financiare, estimate la 100 de milioane de dolari, înregistrate ca urmare a permanentei hărţuiri judiciare şi administrative la care fost supusă atât compania, cât şi unii dintre directorii acesteia, de instituţiile de stat şi de reprezentanţii procuraturii, pe parcursul ultimilor doi ani’. Rompetrol, care este de fapt companie înregistrată în Olanda, invocă, în procesul intentat la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Washington, încălcarea de către statul a tratatului bilateral de protejare a investiţiilor între România si Olanda.

11. Ploaia ne costă 1,5 miliarde euro
Inundatiile din acest an ne-au provocat daune estimate la peste 2,1% din PIB. Pe romaneste, s-au dus pe apa sambetei 1,5 miliarde euro. 300 de milioane de euro, reprezentand o cincime din aceste costuri, ar putea fi asigurati de Uniunea Europeana prin fonduri nerambursabile. Romania dispune de trei surse externe de finantare pentru acoperirea pagubelor generate de inundatii: accesarea Fondului de Solidaritate al Uniunii, realocari sau suplimentari ale fondurilor de pre-aderare si credite oferite de institutiile financiare internationale. Prima sursa de finantare, nerambursabila, este aplicatia pentru mobilizarea Fondului de Solidaritate al UE. Pana acum, Romania a depus doua cereri pentru accesarea acestui fond, in contul pagubelor provocate de primele doua valuri de inundatii.

Banii sunt destinati acoperirii cheltuielilor cu remedierea infrastructurii de urgenta, in vederea revenirii la conditiile normale de viata, ne-a declarat ministrul delegat pentru controlul implementarii programelor cu finantare internationala si urmarirea aplicarii acquis-ului comunitar, Cristian David. Aceste fonduri nu pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de Romania cu refacerea caselor, a drumurilor sau a cailor ferate, ci pentru reabilitarea retelelor de curent electric, de apa sau a utilitatilor publice care afecteaza nivelul minim de viata. Uniunea accepta accesarea FSUE numai daca volumul pagubelor inregistrate in cazul unei calamitati depaseste 0,6% din Produsul Intern Brut al statului care efectueaza cererea. In cazul Romaniei, este luat in calcul nivelul PIB-ului realizat in 2003, de 50,3 miliarde euro, certificat de Eurostat.

Procedura UE prevede ca se deconteaza cheltuielile efectuate de un stat in procent de 2,5% daca valoarea totala a daunelor este mai mica de 302 milioane euro, si de 6% pentru ce depaseste aceasta valoare. In cadrul primei aplicatii, Romania, cu pagube de 488 milioane euro, a solicitat un ajutor in valoare totala de 18,66 milioane euro. Suma pagubelor este deja recunoscuta. Acum urmeaza andorsarea cererii de catre Consiliul European, care ia act de solicitarea Comisiei de modificare a bugetului. Ulti-mul pas este ratificarea solicitarii de catre Parlamentul European. A doua cerere, trimisa Comisiei Europene pe data de 11 septembrie, a vizat valul de inundatii din iulie-august, cand suma pagubelor a fost evaluata la 1,049 miliarde euro. In contul acestor daune, Romania a solicitat o finantare totala de 52,37 milioane euro.

Sursa: AMOS News