Pisica-terapeut

De curand, am citit despre Tom-motanul terapeut si cele citite mi-au amintit de o intamplare petrecuta nu cu mult timp in urma.

Eu am spondiloza si, la schimbare de vreme sau anotimp, ma doare puternic dupa cap, la ceafa. In vreo cateva randuri, in astfel de momente, s-a intamplat sa merg in vizita la prietena mea, Emilia care avea, nu de mult timp, o pisica.

Nici una, nici doua, cum ma asezam pe pat sau pe fotoliu, pisica se aseza la mine dupa ceafa si statea acolo ca hipnotizata, nici nu torcea, nici nu respira, nici nu se misca. Emilia stia ca mie nu-mi plac pisicile, doar ca eu nu spuneam nimic ca sa nu o supar.

Asa se face ca intr-o atare situatie, prietena mea a facut o criza de gelozie: de ce pisica trage la mine, pai nici eu nu stiam de ce si nici ea, Emilia! – cand ea este cea care-o hraneste, o ingrijeste, o iubeste?… Noi insa nu stiam ca pisica, de fapt, imi facea terapie. Si-apoi, Emi nu avea spondiloza…

Intamplarea am povestit-o in mai multe randuri pentru ridicolul ei, sa strici o prietenie pentru o pisica, si mi s-a mai spus ca pisica simte locul bolnav, locul afectat de energii negative… si incerca sa amelioreze durerea. Asta dincolo de simpatie ori antipatie…

Acum, dupa ce am citit acest articol, cred ca si o pisica e buna pe langa casa omului…