Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de vineri, 3 februarie, a cotidianelor centrale:
Statul declanşează lovitura de stat (Cotidianul – Traian Ungureanu)
‘Statul român nu are încă instituţii perfecte, are institutii care incearca sa prinda vremea din urma’. E o descriere exacta a momentului istoric pe care România îl traverseaza, cu mare întârziere şi cu şi mai mare necesitate: pasul spre o viata de stat normala, despartirea de arbitrar şi reincarcarea institutiilor cu funcţia lor naturala. Altfel spus, o lovitura de stat organizata de stat. Băsescu devine astfel primul preşedinte care îşi pune problema echilibrului general al lumii românesti. Aceasta ruptura desparte istoria recenta în doua. Prima parte a fost dominata, inutil, din punct de vedere public, de Ion Iliescu, un preşedinte mult mai slab decât se crede indeobste. Iliescu a funcţionat în mâna unei oligarhii în crestere, iar aceasta i-a garantat longevitatea ilegala. În toata aceasta epoca de indiferenta agresiva, Iliescu a neglijat total problema puterii suverane de stat şi a masacrat toate ipotezele privitoare la autonomia Justiţiei. La un capat, Tratatul de prietenie cu URSS, la celalalt, gratierea lui Miron Cozma. Odata cu Traian Băsescu şi cu pragmatismul lui coerent incepe, ezitant dar sincer, opera de reconstituire a dreptului public. Mijloacele sunt discutabile şi aparitia unui partid prezidential pedisto-liberal va aduce, curând, după obiceiul hepatic al presei noastre, acuzatia de carlism. Insa directia şi obiectivul sunt corecte: limitarea terenului de desfrâu al oligarhiei, în sfera vietii publice.
Traian şi lupul (Ultima oră – Octavian Andronic)
Dacă semnalele lui Traian Băsescu nu vor fi urmate de autosesizări şi de cercetări declanşate împotriva celor normalizaţi sau sugeraţi, ieşirea sa la rampă va rămâne doar ca un nou exerciţiu de imagine. O demonstraţie-sterilă a faptului că preşedintele ştie adevărul, vrea să facă dreptate, dar ori cercurile de interese sunt prea puternice, ori nimeni n-are interesul să-l ajute. Popularitatea lui va creşte, dar nu pe bazele solide ale acţiunii concrete, ci pe acelea fragile ale demagogiei politice. Persistând într-un asemenea mecanism, Băsescu riscă să păţească ca-n povestea cu ‘Petrică şi lupul’: tot suindu-se în copaci şi alertând sătenii că vine lupul, când acesta nu se face văzut, va crea un sentiment de păcăleală şi nimeni nu-i va mai sări în ajutor când lupul – ticăloşit, bineînţeles – se va arăta la faţă cu colţii lucindu-i a sete de sânge şi carne de politician cinstit.
Dialogul preşedintelui cu surzii (Realitatea românească – Ion Năvălici)
Surzii prefacuti incearca sa ne convinga şi ca preşedintele se afla într-o veritabila campanie de imagine, fără sa ne spuna şi la ce i-ar folosi aceasta. Ca doar nu ne aflam în an electoral prezidential. La fel ca Elena Ceausescu, surzii ii cer preşedintelui ‘dovada’. Nu este insa menirea preşedintelui sa faca dosare. şi nici nu se cade. Are cine sa se ocupe de asta. Important este ca a dat semnalul şi ca a lasat sa se inteleaga ca nu va obosi prea curand. Nu incape nici o indoiala ca Băsescu este convins ca, dacă o va lasa mai moale, se va face pur şi simplu de rusine.
Strigând de sub masă (Curentul – Tia Şerbănescu)
‘De prea multe ori mafia a ajuns pe masa guvernului’ a declarat preşedintele la bilantul M.I. iar fraza sa a devenit rapid titlu în ziare şi de emisiuni. Dar cum şi când a ajuns pe masa guvernului? Din spusele dlui Băsescu reiese ca încă din ´96 dansul atragea atentia guvernului CDR ca ‘a ajuns mafia pe masa guvernului, la propunerile unor colegi’. Intrebarea e dacă nu cumva mafia era deja acolo – şi ca guvernele s-au mai schimbat dar mafia a ramas la masa asteptându-si linistita noii comeseni.
România mafioată (Gândul – Cristian Tudor Popescu)
(…) dacă dl Băsescu va rămâne furnizor unic pentru România de certificate de viciu şi virtute distribuite la televizor, s-ar putea ca şi alte categorii sociale să împărtăşească opţiunea populaţiei rurale: potrivit Eurobarometrului 2005-2006, trei din patru ţărani îşi doresc un lider autoritar al României, care să nu-şi mai piardă timpul cu instituţii ca Parlamentul şi cu organizarea de alegeri.
Ţăndarică de la Cotroceni (Ziua – Bogdan Comaroni)
Daca punem în ordine acum, scandalurile ‘Telefonul’, interceptarile ‘Patriciu’, cu trecere prin ‘Tamara’ (unde, fac pariu, sursele celor trei publicatii au fost credibile), intalnirile ‘Macovei – Patriciu – Tăriceanu’, bomba artizanala din hidrant, apoi intoxicarile de presa, iesirea lui Timofte la Comisia SRI, vom vedea ca toate sunt manevrate de un acelasi Papusar. De Tandarica de la Cotroceni. Care spera sa impuste mai multi iepuri dintr-o lovitura, dar avand, totusi, o tinta principala, pe care o semnalam încă de ieri. Aceea de a-l determina pe Tăriceanu sa renunte la preşedintia partidului rezultat din fuziunea PNL cu PD, post în care-l vede pe Blaga.
Nelegitim şi nelegal (Azi – Valentin Stănilă)
(…) dacă acest guvern se află sub influenţa puternică a grupurilor de interese nelegitime, de tip mafiot, ce garanţii avem noi, cetăţenii, că promovează şi va promova o politică internă şi externă cel puţin corectă şi că va exercita cum se cuvine conducerea generală a administraţiei publice? După spusele domnului Băsescu, n-avem nici o garanţie, iar acuzaţiile sale duc inevitabil la erodarea rapidă şi puternică a credibilităţii acestei autorităţi, extrem de importante a statului. Culmea este că acuzaţiile cu pricina vin la scurt timp după ce preşedintele a adus laude taman guvernului pe masa căruia ‘a ajuns mafia’. La fel, l-a lăudat, zilele trecute, pe ministrul Sănătăţii, chiar în perioada în care îşi continua vesel practicile contrar prevederilor legale. O asemenea critică (s-o numim doar aşa) cum a fost cea conţinută în discursul de care ne ocupăm a reprezentat, deopotrivă, o informare drastică a propriei sale evaluări recente şi o modalitat explicită de cultivare a sentimentului public de neîncredere faţă de actualul Guvern.
Zece negri pesedei (Adevărul – Corina Dragotescu)
Din punct de vedere al percepţiei publice, PSD este acum într-unul din momentele cele mai dificile. Încet, încet, nimeni nu mai are credibilitate în partid, ceea ce îi poate arunca pe pesedişti într-o altă criză decât cea internă. Mai întâi a fost contestat Ion Iliescu, care şi-a semnat decretul de graţiere din politică odată cu mâna întinsă spre Miron Cozma. Apoi a apărut mătuşa Tamara, care i-a dat o pauză lui Adrian Năstase ca să-şi numere banii şi ce mai are pe la Cornu. Partid mare, neamuri multe, obiceiuri similare. Imediat a apărut un văr al lui Mircea Geoană, gata să-l ajute pe acesta să devină băiat de cartier cu propriul lui cartier de locuinţe. Urmează probabil Miron Mitrea, despre care se ştie oricum că se bate în avere cu Adrian Năstase. Nu se ştie încă ce ascunde. Ca în zece negri mititei, unul câte unul, se mai duce câte un pesedist. Problema este dacă partidul e pregătit să mai facă faţă unor astfel de şocuri. Într-o bună zi se va trezi că nu are purtători de mesaj sau, mai rău, că nu mai are cine să-l conducă.
America lui Urs Meier (Evenimentul zilei – Ioana Lupea)
Revolta şi furia faţă de o decizie judecatoreasca nedreapta este fireasca. La fel şi reactia Ministerului Afacerilor Externe care i-a cerut ambasadorului SUA explicatii, în conditiile în care tara noastra s-a achitat de toate obligatiile diplomatice prevazute în tratatele bilaterale, în acest caz. Culpabilizarea Statelor Unite pentru decizia unui complet de jurati – mitinguri, boicotarea produselor americane – este insa disproportionata. Dar în logica româneasca: ne solidarizam doar atunci când sufera un concetatean de-al nostru. Banuiala ca în România ar fi fost maltratati suspecti de terorism, poate nevinovati, nu a produs nicio emotie, pentru ca, evident, erau arabi. Nici asupra politicii internationale americane după 11 septembrie 2001 nu a existat o dezbatere reala, ci una politizata, exclusiv din perspectiva ‘interesului national’ tradus prin apartenenta la NATO. Putem banui ca, dacă printr-o solutie procedurala, Christopher VanGoethem va fi până la urma condamnat, sentimentele antiamericane, exhibate în ultimele ore, vor disparea ca prin farmec.
Cazul Teo Peter îndoaie axa lui Băsescu (Libertatea – Adrian Halpert)
Inchipuiti-va un caz asemanator în Franta: un soldat american beat omoara pe strazile Parisului un muzician francez. Credeti ca lucrurile ar fi stat ca-n cazul Teo Peter? Credeti ca administratia franceza ar fi permis ca potentialul criminal sa fie scos pe furis, la ceas de seara, din tara? Abia cazul Teo Peter pare sa fie un prim examen adevarat pentru preşedintele Băsescu… Un sef de stat mandru al unei tari mandre! În funcţie de cum va actiona, vom afla dacă avem în fruntea tarii, într-adevar, un om de isprava sau un demagog…
Quo Vadis America? (Bursa – Cornel Codiţă)
În sfârşit, cei mult prea ingrijorati de erezia pro-americanismului în care natia româna se balacea, fără constiinta nici unui pacat, au acum un motiv serios de inseninare. S-a gasit o cale pentru a declansa un val de anti-americanism, pe care îl calaresc, cu acelasi entuziasm, inalti demnitari ai statului român, luminati formatori de opinie şi desigur, indignati, oamenii de pe strada. Nu s-au organizat, inca, manifestatii ‘spontane’ de protest în fata Ambasadei Statelor Unite, în care sa se dea foc drapelului cu dungi şi stele, dar nici departe nu sintem. Poate ca, în afara de Valentin Stan, se mai gaseste totusi cineva sa le spuna românilor ca principalii vinovati de situatia în care s-a ajuns sunt oficialii statului român, carora putin le-a pasat de urmarile juridice, diplomatice şi politice ale accidentului. Nu ‘strimba justiţie americana’, nu ‘dispretul unei mari puteri faţă de vasala şi umil incovoiata Românie’, nu ‘aroganţa super-puterii care nu da socoteala nimanui’, l-au omorit a doua oara pe Teo Peter, ci cotropitorul şi impenetrabilul dispret cu care autoritatile României îşi trateaza cetatenii, ignorindu-le interesele, chiar şi în cazul grav în care le este rapita viata, la ei acasa, de comportamentul iresponsabil al unui oficial strain.
De ce sunt liberalii suspicioşi (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)
(…) sunt toate argumentele pentru liderii liberali sa creada ca momentul de marti, 31 ianuarie 2006, nu se inscrie în procesul de fuziune PNL-PD, ci în razboiul declansat de Traian Băsescu impotriva gruparii Patriciu-Tăriceanu din PNL. Aceasta grupare dominanta în partid la ora actuala nu se omoara după fuziune. Sau dacă accepta, si-o doreste sub forma unei absorbtii a PD de catre PNL. Documentul facut public de conducerea PD contrazice total pozitia grupului Patriciu-Tăriceanu: a) vrea o fuziune rapida, în doar sase luni, fără prea multe comentarii; b) vrea un nou partid, de orientare populara, care sa insemne practic disparitia PNL de pe scena politica. Prin toate elementele – de la cele de stil până la cele de continut – Documentul PD e menit sa dea sah-mat gruparii Patriciu-Tăriceanu. Prin aceasta lovitura fulgeratoare, gruparea e trimisa în corzi: a) dacă accepta conditiile din Document, se va pierde în noul partid, fără nici o legatura cu legendarul PNL. b) dacă nu le accepta, va fi acuzata ca se opune fuziunii. În aceste conditii, o parte din PNL, gruparea Stolojan, se va rupe din partid şi va forma noul partid. Suspiciunile liderilor liberali pot fi usor spulberate. Printr-un semn de acolo de unde e condus de facto PD: de la Cotroceni. Dar va veni el oare?
Buchapest (România liberă – Petre Mihai Băcanu)
Bucurestiul merita sa fie inclus în randul capitalelor europene, pentru ca va reface casele care stau sa se darame, va rezolva circulatia haotica, îşi va dezlipi şi eticheta de capitala dezordonata. Miliardul de euro aprobat zilele trecute de Consiliul General va fi pus la treaba. Ne amintim de unicul caz din istoria bancilor, când guvernul PSD a cerut BEI anularea unor credite acordate Bucurestiului. Suntem convinsi ca, după atatea amanari, proiectele care au depasit faza plansetelor – pasaje, parcaje, modernizarea intersectiilor, refacerea centrului istoric, inele de circulatie, linii de tramvaie modernizate, ecologizarea parcurilor, canalizari, extinderea zonei metropolitane – cu banii europeni, dar şi cu eforturile noastre, dacă mai adaugam reabilitarea termica a cladirilor de locuit, consolidarea celor cu risc inalt de seismicitate, Bucurestiul va arata ca o capitala europeana, pe care n-o va mai confunda nimeni cu Budapesta. Incepând din acest an Bucurestiul a atras fonduri consistente pentru regenerarea urbana şi reducerea decalajelor faţă de alte capitale europene. Conceptul finantarii comunitatilor pentru infrastructura, adica investitii majore, este o realitate pe care o vor simti şi bucurestenii.
Pe urmele maidanezului ucigaş (Cronica română – Victor Niţelea)
In cazul în care va fi gasit vinovat de japonicid, maidanezul ucigas risca o pedeapsa severa; totusi sansele de a se ajunge la acest deznodamant sunt mici, deoarece el si-a angajat ca avocat pe celebrul Maestru al baroului Hau-Hau, supranumit Parintele Prostitutiei, cunoscut pentru prestidigitatiile sale cu Codul Penal. Aceasta imprejurare – stiute fiind onorariile astronomice practicate de Maestrul Hau-Hau – ne-a condus investigatiile catre sursele de venit ale maidanezului. şi astfel am aflat amanuntul senzational ca acesta a fost recent beneficiarul unei fabuloase mosteniri de un milion de ciolane din parte unei misterioase matusi din Samara. Scurmând prin gunoaie, aceasta matusa a reusit sa acumuleze fabuloasa suma prin aceea ca nu consuma ciolane, ci doar recipientii de sticla gasiti în pubele; astfel, ciolanele acumulate în cei 94 de ani de viata au atins o cifra uriasa, revenindu-i maidanezului nostru. Aceste venituri explica fără drept de indoiala cele vreo douazeci de cotete în Primaverii pe care şi le-a tras maidanezul bugetar, încă dinainte de mostenire, pentru sine şi ai sai: cine nu crede, ta-su-i prost şi ma-sa-i curva! De altfel, pe teava mai asteapta la euthanasiere vreo cinzeci de matusi milionare şi cateva miliardare.
Mintea în iad sau mintea-n paradis (7 plus)
A suferi este un lux, spun marii înţelepţi! În loc să ne hrănim cu suferinţa, cu judecata şi cu ura putem alege să ne hrănim mintea cu frumuseţea şi cu bucuria pentru care trăim. Creierul va genera alte tipare de unde cerebrale, corpul va fi ajutat de ele, energia noastră emoţională şi mentală va capta din univers muzica sferelor şi vitalitatea care piere în timpul suferinţei. Atunci vine de la sine puterea de a ne concentra, vom fi mai eficienţi, mai buni şi vom atrage spre noi întâmplări, oameni şi întâlniri care ne vor convinge că lumea poate fi şi un Paradis. Depinde de noi dacă îl alegem cu mintea.
Autor : Alic MÎRZA, Amos News
În acest sezon, Cupa României și-a respectat pe deplin renumele de „competiție a surprizelor”. În…
Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în orasul Ierusalim. Este…
Pentru a permite realizarea de către Transgaz a lucrărilor de relocare/protejare a unor tronsoane de…
Tesla, renumitul producător de vehicule electrice, se pregătește să își dezvăluie performanțele financiare pentru primul…
Scaunele agățate au fost asociate în principal cu elemente de amenajare pentru camerele copiilor sau…
Dezlegările din timpul postului sunt date credincioșilor de catre preotul duhovnic, adică preotul la care…
Acest website folosește cookies.
Comentează