Panorama editorialelor din 9 martie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 9 martie, a cotidianelor centrale:

Gramatica agramată (Adevărul – Eugen Chelemen)

Într-un sistem de învăţământ în care manualul e principala sursă de dobândire a cunoştinţelor, să vii să spui că e o cheltuială inutilă adaptarea cărţilor la noile norme gramaticale impuse de Academie, să nu te preocupi de conţinutul ştiinţific înseamnă o iresponsabilitate totală. Vom avea prima generaţie instruită dintr-o gramatică devenită agramată.

Majoritatea intereselor transpartinice (România liberă – Bogdan Ficeac)

Faptul ca votul din Camera nu a fost unul politic o demonstreaza chiar rezultatul sau. O indicatie politica ar fi insemnat ca majoritatea care, teoretic, conduce România sa voteze pozitiv cererea ministrului pe care ea insasi l-a trimis în fruntea Justiţiei. Numai ca majoritatea deputaţilor au votat negativ, ceea ce inseamna ca în Parlamentul Romaniei exista de fapt doua majoritati sau o majoritate ce fluctueaza în functie de interesele transpartinice şi personale ale alesilor. şi atunci nu are dreptate preşedintele când doreste alegeri anticipate pentru a termina cu ambiguitatile şi cu solutiile ‘imorale’? Cam are. Votul de alaltaieri nu a fost neaparat pentru sau impotriva lui Adrian Năstase. A fost un vot nu politic, ci de principiu: sunt sau nu alesii mai presus de alegatori? Ne-am fi asteptat sa se voteze covarsitor în favoarea principiului prevazut în Constituţie. A fost exact invers.

Cârpe (Curentul – Tia Şerbănescu)

Dupa ce Camera Deputaţilor a intrat în patrimoniul imobiliar al dlui Năstase, nefericitul proprietar si-a proclamat victoria asupra justiţiei: ‘este o victorie a deputaţilor care au aratat ca parlamentul nu este o carpa de sters pe jos’. Dimpotriva, e o carpa de sters pe sus. Sus-pusii si-au aratat astfel unitatea şi vitejia impotriva imixtiunii justiţiei în politica. Poezie clasica: Adrian se-ntoarse şi din Cornu-i suna, oastea sa zdrobita de prin vai se-aduna – si, oriunde s-ar afla, voteaza în favoarea sa.

Confuzia rolurilor (Bursa – Cristian Pârvulescu)

Asistam la o adevarata confuzie a rolurilor. Conflictul dintre instituţii a atins un nivel ridicat. Preşedintele şi Primul ministru nu par a comunica, Parlamentul se revolta impotriva DNA, majoritatea nu isi sprijina ministrul intr-o actiune semnificativa, partidele cenzureaza justiţia, magistratii vor sa atace un discurs al preşedintelui la Curtea Constituţionala, iar opinia publica constata ca strategia anticoruptie s-a impotmolit şi incearca sa impulsioneze reluarea ofensivei. Criza bate la usa, iar solutiile se lasa inca asteptate.

Recunosc, m-am înşelat! (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Miercuri, 8 martie, pe Forumul editorialului meu a fost postat urmatorul mesaj, iscalit Mihai 2: ‘Ora 14:07. în urma cu 7 minute Adrian Năstase a facut praf şi pulbere iluziile lui Ion Cristoiu cum ca i-ar putea fi consilier privilegiat. Ex-premierul a anuntat ca nu accepta percheziţia! A indicat la misto ca ar fi dispus sa predea cu inventar DNA-ului obiectele despre care procurorii considera ca au fost dobandite ilicit. De asemenea, ar fi dispus sa accepte o expertizare «a elementelor de constructie», inclusiv intrarea în casa a expertului, nu şi a vreunui procuror (desi în lege scrie ca la expertizare au dreptul sa participe toate partile interesate). Domnule Cristoiu, sfatul dat de Dumneavoastra în articol era unul stralucit! Mi-a fost teama mai demult ca o sa-i sugerati lui Năstase sa faca aceasta miscare curajoasa sau ca Năstase insusi pregateste o astfel de lovitura de imagine sa accepte percheziţia dupa victoria din Camera. Ne-am inselat amandoi, totusi dumneavoastra mai mult. Eu zic ca v-ati facut destul datoria şi ca este momentul sa-l abandonati pe dobitoc. în fond n-o sa mergeti impreuna cu el şi cu doamna Dana la puscarie! Mai degraba separat!’ Autorul mesajului e, din cate se vede, cineva care ma dusmaneste. Imi pune în carca dorinta de a trece drept consilier privilegiat al lui Adrian Năstase. Mai mult, imi ureaza sa ajung la puscarie. Si, totusi, nu pot sa nu recunosc: are perfecta dreptate!

Un vot împotriva lui Tăriceanu! (Argeş Expres – Octavian Andronic)

O victorie, deci. A cui? A nimănui. Pentru că, anticipându-i consecinţele, primii care-i vor plăti preţul vor fi chiar colegii dlui Năstase. PSD-ul apare, în opinia publică, ca artizanul acestei deturnări de la sensul firesc al lucrurilor, care este acela că nimeni nu e mai presus de lege. Nedrept, probabil, aşa cum a plătit şi preţul trântirii Ordonanţei DNA, când adevăraţii vinovaţi au fost senatorii Coaliţiei, care au absentat la vot. Preţul cel mai scump îl plăteşte România care, în ajunul ‚inspecţiei’ europene demonstrează încă o dată că nu dispune de voinţa politică pentru a face schimbările care i se solicită imperativ pentru a intra în Uniune. Pentru că, de fapt, aceasta este semnificaţia majoră a ceea ce s-a întâmplat marţi la Camera Deputaţilor: România este guvernată de o Coaliţie care nu este în stare să se coordoneze şi să acţioneze coerent şi unitar în nici una dintre situaţiile care cer acest lucru. Dacă Tăriceanu nu este în stare să asigure acest lucru la nivelul elementar al unui vot de felul acesta, la ce te poţi aştepta în chestiuni majore? Votul de la Cameră nu a fost un vot pentru Năstase, ci unul contra lui Tăriceanu. Şi în beneficiul lui… Băsescu.

La eşafod, birjar! (Cotidianul – Radu Călin Cristea)

Reactiile derutate şi derutante ale lui Tăriceanu sunt efectul dezorientarii sale în pozitie de unica tinta a tuturor sagetile inamicilor PNL. E drept, surse de o suspecta generozitate i-au descoperit lui Tăriceanu şi o majora hiba personala cu efecte deocamdata incalculabile: e vorba de imaginea sa patata de petrolul amicitiei – ramine de vazut cit de vinovate – cu Dinu Patriciu. Medium, din ’91 incoace, al nu mai stiu citelea grup de reflectie liberala, Valeriu Stoica îl someaza pe Tăriceanu ca, daca va fi refractar la propunerile de reformare interna a partidului, ‘se va pune problema inlocuirii lui’. Strateg abil în multe alte situatii, Stoica greseste impingindu-l acum pe Tăriceanu spre esafod, dupa simplista logica a acarului Paun. Devenit oaie neagra a PNL, Tăriceanu a ajuns sa fie inconjurat de o turma de mielusei bucalati şi de mioare sterpe. M-as intreba şi eu, cu gindul la batrinul Delavrancea, dar unde sunt berbecii de altadata? Problema acuta a PNL nu este caderea capului lui Tăriceanu, ci intreaga armata de capete liberale a caror inspiratie în miez de criza descumpaneste prin lipsa de inspiratie, comoditate şi chiar ingrijoratoare puseuri de infantilism.

Viceversa (Azi – Valentin Stănilă)

Să presupunem că votul a reprezentat cea mai periculoasă expresie a neînţelegerii de către deputaţi a menirii lor, că prin prestaţia de marţi au contribuit la o şi mai puternică erodare a imaginii parlamentarismului dâmboviţean. Este – ca să zicem aşa – doar o ipoteză de lucru. Ce ar fi de făcut într-o asemenea împrejurare? Comentatorul din care am citat strigă: ‘Democraţia e în pericol!’, iar remediul constă – în ce credeţi? – în ocolirea Parlamentului prin acordarea de puteri sporite, aproape dictatoriale preşedintelui Băsescu. Iată până unde poate să ajungă delirul: ‘Destul cu joaca de-a lumea corectă, politicoasă şi legală – domnilor parlamentari! În junglă nu te joci de-a amiciţia cu fiarele. Ruptura s-a produs. Avem în faţă două soluţii: ori viaţa pe moşia oligarhiei – cu ce mai pică de la chefuri şi ce se mai dă la televizor – ori viaţa pe mâna lui Băsescu – cu încrederea că acest om nu este o glumă, ci singura propunere realistă a istoriei recente’.

Modelul Zambaccian (Realitatea românească – Gabriel Năstase)

(…) repedea trecere printre frumusetile domnului Năstase nu doar a iritat pe unii, dar a şi intrigat pe multi. Comparata cu averea imbogatitilor analfabeti ai tranzitiei, bogatia artistica a domnului Năstase trebuie apreciata asa cum se cuvine. în fond, intre ‘saracii cinstiti’ care s-au bucurat sau se bucura ‘gratis’ de splendorile de la Cotroceni şi burghezul Năstase, care prefera sa le stranga în jurul sau, pe propria-i cheltuiala, este o oarecare diferenta. Sigur, problema e daca salariul unui prim-ministru ajunge pentru strangerea unor asemenea comori! Dar, dintr-un anumit punct de vedere, cel ce s-a hotarat sa-si cheltuiasca banii pentru a se inconjura de frumos merita ceva mai multa consideratie.

Percheziţionează, percheziţionează, până la urmă… (Ultima oră – Ion Marin)

Calomniaza, calomniaza….’ pâna la urma tot ramâne ceva, incepe cunoscuta arie (a lui don Basilio), dar, mai nou, se potriveste şi ‘percheziţioneaza, percheziţioneaza… ‘! Cu mandat, daca se poate, fara, daca nu se obtine; la locul faptei, daca se nimereste, în imprejurimi, pâna sub talpa casei, daca tot e campat pe acolo un batalion de cameramani şi tinuti în priza, zi şi noapte. Ca în felul acesta se discrediteaza insusi actul justiţiei, ba chiar şi cel al cercetarii, fie ea şi penala, nu prea mai conteaza. Important e sa tii afisul. Iar atunci când nu-ti iese, te plângi de solidaritatea ‘inculpatilor’, intâmplator, componentii primei instituţii a democratiei.

Tragi-comedia unei percheziţii care nu a mai avut loc (Cronica română – George Cuşnarencu)

(…) ce sa mai vorbim despre declaratia doamnei Macovei, fosta activista APADOR-CH, imediat dupa votul deputaţilor: ‘s-a blocat politic actiunea justiţiei care ar fi dus la aflarea adevarului’. Lasând la o parte faptul ca vorbeste de funie în casa spanzuratului, cata vreme domnia sa a politizat justiţia la varf, ar mai trebui sa ne explice de când se afla adevarul în parlament? şi de când justiţia se realizeaza prin percheziţii arbitrare? în concluzie, cred ca demonstratia prin care parlamentarii au aratat ca sunt o forta independenta în stat sufera de o slabiciune fundamentala: ‘independenta’ aceasta se vrea aratata doar atunci când e vorba despre privilegiile pe care trebuie sa şi le apere (asta a fost ‘comicaria’ de marti, dar şi când s-a votat statutul parlamentarului) şi aproape deloc atunci când e vorba de legile care afecteaza România sau pe cetateanul de rand. Amintesc doar ultimele doua exemple de ‘servilism’ iresponsabil: legile justiţiei şi cele ale sanatatii. şi aici e tragedia.

Despre politică şi oameni (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)

Ei bine, stimati politicieni, Stalin a pierdut, peste timp, razboiul cu Papa. şi nu se poate ca voi sa nu stiti asta. Ar trebui sa stiti, pentru ca de ieri aveti o problema: la orizont a aparut un om politic, transformat dintr-o femeie cu care aveati impresia ca puteti sterge pe jos. Stiti ce s-a schimbat în aceasta tara dupa cuvintele ei de ieri? Voi ati ajuns sa va reprezentati pe voi şi pe-ai vostri. Cu Monica Macovei au ramas ceilalti. Tocmai ati primit o maciuca în moalele capului, dupa ce, votând marti cu Adrian Năstase, crezuserati ca ati castigat. De fapt, nu veti castiga nici daca Monica Macovei va pleca din minister. Veti ramane izolati de România, cu tot arsenalul vostru din dotare. Acestea sunt efectele cuvintelor rostite ieri de Monica Macovei. Cum spuneam, uneori cateva cuvinte simple pot rasturna lumi. Pentru ca asta-i separa, pana la urma, pe oamenii politici de politicieni. Ca sa nu mai vorbim de viziune. Sau de simtul datoriei. Sau de onoare.

Sfidătoarele proiecte ale serviciilor (Ziua – Gabriel Andreescu)

A treia observatie îl priveste pe preşedintele Băsescu. Multi dintre noi îi recunoastem rolul, central, pentru succesul opozitiei la ultimele alegeri. Practic, Traian Băsescu este artizanul victoriei din 2004. Dar evolutia evenimentelor sugereaza ca pentru a-si promova optiunile politice, deseori contrare intentiilor Executivului şi ale societatii civile, actualul preşedinte s-a coalizat cu serviciile secrete. în ciuda cotei inca foarte mari de popularitate, aceasta optiune a sa va fi sigur perdanta. Politicienii care au facut jocul serviciilor au castigat initial, dar nici unul nu s-a mai bucurat de respect şi sustinere pe termen lung. Daca domnul Băsescu doreste sa joace un rol de anvergura istorica, el trebuie sa aseze serviciile la locul lor firesc intre alte instituţii.

Un pic de revoluţie… (Libertatea – Simona Ionescu)

Traian Băsescu pare sa fi scapat fraiele tarii din mana si, ca un ‘jucator’ obosit, motaie în teleguta prezidentiala. Sau poate, mult prea fascinat de spaimele familiei Năstase şi ale lui Dinu Patriciu provocate de procurorii doamnei Macovei, a uitat sa mai joace dupa scenariul piesei ‘Sa traiti bine!’, promovata în campania electorala. Cert e ca preşedintele Băsescu si-a lasat partenerii de scena din PD şi PNL sa guverneze cum le dicteaza mai degraba interesele politice decat cele ale romanilor care i-au votat. Nu a mai transmis nici un mesaj politic cu privire la aiureala produsa de managementul ministrului sanatatii în farmacii, unde a interzis sa se mai vanda fara reteta de la medic pana şi un algocalmin.

Vremea Bacau

România află de la CNN că e în război (Gândul – Bogdan Chirieac)

Am fi sperat însă ca, măcar din punct de vedere militar, SUA să trateze nu de la egal la egal, dar cu consideraţie România. Măcar pentru faptul că în Afganistan şi Irak sângele românesc stropeşte la fel ca şi cel american deşertul şi pietrele încinse. Această prevedere pe care SUA au inclus-o în Tratat arată, din nefericire, că nici aici lucrurile nu stau altfel. America, prima forţă a lumii occidentale, aşa cum este ea astăzi, cu bune şi cu rele, reprezintă cea mai importantă redută a lumii civilizate în faţa barbariei şi a primejdiilor cu care omenirea se confruntă după prăbuşirea comunismului. Şi, totuşi, Washingtonul a pus o asemenea prevedere într-un tratat încheiat nu cu Iranul, ci cu România, un aliat ‘de suflet’. Am înţeles motivele pentru care preşedintele Băsescu poate accepta orice vine de la Washington. Dar nu se poate explica de ce americanii ar dori să umilească poporul român care i-a aşteptat cu bucurie şi speranţă mai bine de-o jumătate de secol.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News