Panorama editorialelor din 3 aprilie 2006

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de luni, 3 aprilie, a cotidianelor centrale:

Lustraţie şi lustruire (Curentul – Tia Şerbănescu)

Preşedintele Basescu participa astazi la bilantul SRI. Asta ne aminteste ca dl Basescu nu si-a prezentat propriul bilant (programat, reprogramat şi abandonat fara explicatii) şi ca si-a propus sa schimbe perceptia asupra serviciilor secrete care acum s-ar fi modificat total şi nu mai asculta pe nimeni – nici macar ziaristi, fiindca nu-s importanti. Nu-l mai asculta decat pe preşedinte. E greu, chiar şi pentru dl Basescu, sa schimbe perceptia asupra dlui Timofte şi sa convinga pe cineva ca acesta a devenit inger de cand a intrat în parohia sa şi ca s-a ingrasat fiindca s-a sterilizat.

Politicianismul anticomunismului (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

De la un om politic de talia lui Calin Popescu Tariceanu ne asteptam, în schimb, la efortul de a dezlega o enigma sacaitoare: de ce tocmai acum aceasta asumare spectaculoasa a ipostazei de Luptator impotriva comunismului? O intrebare fireasca, daca luam în calcul un adevar ce sare în ochi: pana în decembrie 2005, Calin Popescu Tariceanu n-a parut macinat sufleteste de gandul ca în Romania n-a fost condamnat oficial comunismul. Domnia sa a avut numeroase prilejuri de a se infatisa ca un Arhanghel al anticomunismului, un fel de Maresalul Antonescu pe motocicleta: în campania electorala, în discursul de la instalarea ca premier, pe parcursul unui an de zile de mandat guvernamental. Spectaculoasa orientare a personalitatii sale catre denuntarea comunismului avea nevoie de o explicatie publica. Domnul premier n-a dat-o. Şi nici n-o va da. Pentru ca, în realitate, noua ipostaza a lui Calin Popescu Tariceanu n-are nici o legatura cu mult invocata morala a luptatorului pentru un ideal. Dimpotriva, ea are legatura cu imoralitatea politicianului luptator pentru ciolan. în batalia sa cu premierul, Traian Basescu a folosit din plin lupta impotriva coruptiei. Drept raspuns, Calin Popescu Tariceanu a scos de la naftalina lupta impotriva comunismului. Traian Basescu şi Calin Popescu Tariceanu se razboiesc prin intermediul a doua ipostaze de luptator. Unul, de luptator impotriva coruptiei. Celalalt, de luptator impotriva comunismului. Care dintre ele va aduce mai multe voturi?

Lustraţie – lustragerie, lustragii, lustraţionări! (Ultima oră – Ion Marin)

În Micul Dictionar Enciclopedic, scos de Editura Enciclopedica, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti 2005, la pagina 701, gasim, intr-adevar, cuvântul cu pricina explicat astfel: lustratie < fr. s.f.1 Rit roman de purificare, având ca scop eliberarea de influentele rele asupra unor oameni, a unui spatiu. 'Purificare'. Ce reiese de aici? Ca e cazul sa ne para rau ca unui anume demisionar cu influenta extrem de rea, de daunatoare, de pernicioasa asupra unor oameni (români) dintr-un anume spatiu (România) i s-a permis sa se razgândeasca, în loc sa se faca necesara purificare, anuntata de el public, printr-o demisie 'irevocabila'! Are, intr-adevar, acest cuvânt şi un al doilea sens, pe care-l citam, de asemenea, integral, ca sa se vada ca n-avem greturi în ce priveste asa-zisa purificare pe care vrea s-o faca Tariceanu şi cei ce tin de fundul lui si, cu adevarat, vrem sa fie şi sa ramâie, la ei acolo, necesara 'purificare', inainte şi dupa. Ca altfel, miroase urât. Iata: 2. P.ext. (Dupa 1989, în unele state din Europa de Est). Perioada (intre 5 şi 7 ani) în care unui fost demnitar comunist cu functii importante de stat sau în aparatul represiv i se interzice accesul la unele functii de stat. Ce va spuneam? Basescu, portret robot, comandantul celui mai mare vas românesc, demnitar, practic, vizat direct de Tariceanu, un robot (por...). Pardon. Pregătiri de pace (Cotidianul - Traian Ungureanu) Adversitatea permanenta a politicii romanesti e o forma activa de fatalism. Ea prelungeste traditia vietii ghemuite în egoism şi neincrederea în izbinda prin colaborare. Primele 16 luni de guvernare s-au incheiat cu reafirmarea unei nevroze dragi. E inca devreme. Ajunse la un pas de ruptura, partidele membre ale acestei vorbarii agitate trebuie sa inteleaga ca pierd timp şi potential. Insa Alianta D.A. e, în ciuda sfortarii distructive din interior, singura varianta comuna de joc. Oricit ar parea de nepotrivit, în acest moment de sicanare polifonica, liberalii şi pedistii trebuie sa se pregateasca, retoric şi practic, de pace. Se rupe. Şi de jos în sus, şi de sus în jos. Şi la subsuori (Ziua - Sorin Roşca Stănescu) (...) din doua surse independente, aflam ca intre preşedintele Traian Basescu şi Emil Boc relatiile au fost temporar inghetate. Traian Basescu ii reproseaza, poate pe drept cuvant, lui Boc ca ar fi gestionat dezastruos chestiunea alegerilor conducerii CNSAS, rezultatul spargandu-se astazi în capul sefului statului. Dupa ce UDMR l-a atacat pe preşedintele Basescu si, implicit, pe Emil Boc pentru povestea cu sigla PD, pusa ca fundal pentru preşedintele Romaniei la reuniunea popularilor europeni, iata ca ieri şi Partidul Conservator a revenit în forta, printr-o noua ofensiva impotriva lui Basescu, solicitandu-i acestuia sa dea socoteala în Parlament pentru politica externa a Romaniei. Şi tot ieri, asa cum relatam pe larg în aceasta editie din Ziua, Partidul Democrat a mitraliat şi el tot ce se putea, printr-o conferinta de presa, primii pusi la zid fiind chiar liberalii. în aceasta nebunie generala, PSD castiga un timp pretios pentru a-si reface randurile şi forta de soc în plan electoral, iar PRM castiga, conform sondajelor, puncte importante, care vor conta la viitoarele alegeri. Anticipate sau nu.
Alianţa DA, în derivă (Ziarul financiar – Silviu Brucan)

Nici la discuţiile în jurul Legii lustraţiei coaliţia la putere nu se prezintă ca un front unit. Miercuri, în Comisia juridică a Senatului, conservatorul Gavrilă Vasilescu a propus un amendament care prevede includerea în proiect a comandanţilor de nave şi aeronave, vizându-l vizibil pe Traian Băsescu. Propunerea a fost votată şi de liberalii din Comisie, dar deputata Mona Muscă, care este iniţiatoarea proiectului, a protestat energic contra amendamentului şi a exprimat speranţa că în plen el va fi eliminat. În sfârşit, să notăm că toate aceste tribulaţii au creat o situaţie în care organizaţiile societăţii civile se găsesc în conflict direct cu preşedintele Băsescu, de unde până acum ONG-urile sprijineau iniţiativele sale. După părerea mea, preşedintele Băsescu nu-şi poate permite luxul de a avea societatea civilă ca adversară a poziţiei sale. El trebuie să facă ceva pentru a repara această avarie politică.

Trei savanţi: Iliescu, Băsescu şi Elena Ceauşescu (Gândul – Cristian Tudor Popescu)

Că ar fi utilă celor mai tineri o prezentare ştiinţifică sistematică a comunismului românesc, nici o îndoială. Dar cei care au trăit sub comunism şi încă nu au murit n-au nevoie de ea pentru a condamna această monstruozitate care le-a mâncat zeci de ani din viaţă. Altfel, la ce s-a mai făcut Revoluţie în ’ 89? Cei aproape 1000 de români omorâţi atunci sunt vinovaţi că n-au murit ştiinţific? Ce să facem, să dăm ceasul istoriei înapoi, să repunem în funcţii CPEx-ul şi guvernul Dăscălescu, câţi or mai trăi, şi să organizăm o dezbatere ştiinţifică? Crimele comunismului sunt un fel de infracţiuni de drept comun, sunt accidente sociale în stat? Nu au fost ele făptuite în mod sistematic, ‘ştiinţific’, chiar de către zisul stat comunist, cu concursul tuturor ‘organelor’ sale? Dar dl. preşedinte Băsescu nu pare să fi simţit povara şi umilinţele comunismului. El s-a găsit în acea parte a sistemului care i-a permis să câştige 60.000 de dolari în 1989 şi acum fostul şef de reprezentanţă comercială de la Anvers, devenit savant, are frământări de natură ştiinţifică…

Meciurile mileniului (România liberă – Simona Popescu)

Prin marketing politic s-a amplificat şi subiectul CNSAS. Scandalul foloseste celor care profita pentru a-si face imagine, desi pana acum nici nu s-au obosit sa se aplece asupra acestei teme, inclusiv retelei de activisti PCR şi fosti securisti, astazi prosperi afaceristi ori politicieni. Subiectul deconspirarii trebuia tratat fara patima ori exagerari, cu sange rece şi multa harnicie în scormonirea prin dosare. în loc de asta, oamenii au vazut doi venerabili cu par alb care se bat nervosi pe microfon şi functia de sef. Cu tot respectul, poate ca amandoi ar trebui sa se retraga din cursa. CNSAS ar putea sa se numeasca ‘Institutul Ticu Dumitrescu’ şi astfel sa-i fie recunoscute meritele fostului detinut politic caruia i s-ar putea ridica şi o statuie. Corneliu Turianu ar trebui sa renunte şi el la sefia obtinuta democratic, dar contestabila. Ambii ar putea ramane doi onorabili membri ai CNSAS, garantia asanarii morale. în locul lor, un tanar fara ranchiuna fata de nimeni şi nimic ar gasi forta şi obiectivitatea necesare pentru a prezenta opiniei publice adevarul cutremurator al acelei perioade…

Jocuri şi farse (Bursa – Cristian Pârvulescu)

Pentru Alianta DA, nimic nu va mai fi ca inainte. Odata scandalul CNSAS, vraja s-a rupt. Aliantele judetene se desfac rind pe rind, iar contextul nu favorizeaza o strategie comuna nici macar pe termen mediu. Şi daca PNL nu a cistigat decisiv, PD cu siguranta a pierdut mult. Chiar daca noul sau electorat nu este sensibil la problema Securitatii, indoiala s-a instalat deja. Şi PSD a dovedit ca schimbarea discursului politic nu este dublata de o transformare reala. Astfel, daca dupa 16 ani, chiar şi informal, Securitatea influenteaza politica romaneasca, iar partidele, lipsite de fond ideologic şi dominate de politicienii anilor ’90, nu pot reactiona. Cum ar putea fortele politice sa isi asume responsabilitatile ce le revin în rezolvarea crizei CNSAS cita vreme au fost complice la o farsa? Cum ar putea Preşedintele sa medieze acest conflict cind pare doar un actor al unui scenariu pe care nu il controleaza? Dupa deceptii şi esecuri în serie societatea romaneasca este sceptica, fara a abandona insa cererea de moralizare a politicii. Dar, fara deconspirarea politiei politice, reforma morala nu are nici un fundament, iar fara reforma morala politica ramine doar un spatiu pentru jocuri şi farse.

Buna ţinere de minte (Azi – Valentin Stănilă)

Timpul pierdut, posibilitatea oferită corupţilor de a şterge urmele, de a-şi consolida reţelele de tip mafiot, infestarea instituţiilor publice sunt urmări directe şi ale modului defectuos în care s-a acţionat în anii regimului Constantinescu pentru combaterea corupţiei. Nu afirm că numai în respectiva perioadă s-au acumulat nenorocirile care ‘dau în clocot’ în prezent, dar fiecare este dator să-şi asume propriile răspunderi atât pentru ceea ce s-a făcut prost cât şi pentru ceea ce nu s-a făcut. Din întreaga sa prestaţie (nu numai la emisiunea amintită) ex-preşedintele Constantinescu a demonstrat că ştie multe (ca şi discipolul său, Mugur Ciuvică), dar când a avut posibilitatea legală, legitimă să acţioneze n-a procedat în consecinţă. Este trist să tot acumulezi dovezi că memoria este taman instrumentul care ne ajută să uităm. Cu sau fără vinovăţie.

Generaţia ’23 de milioane’ (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)

Inainte de generatia ’23 de milioane’ a fost generatia ‘Pietei Universitatii’. Adolescentii şi tinerii care au asteptat cu infrigurare prabusirea comunismului s-au aruncat cu entuziasm în viata publica, sperand, în naivitatea lor, ca Romania se va schimba repede. Mineriada din iunie ‘90 i-a adus cu picioarele pe pamant. Generatia ‘Pietei Universitatii’ s-a apucat sa munceasca şi sa-si cladeasca un viitor, aici sau în lumea larga. Greu de spus daca ‘golanii’ s-au vindecat cu totul dupa trecerea prin ‘zona libera de comunism’, dar cel putin au ramas cu anumite principii. Au stiut sa-si afirme vointa, atunci cand au avut ocazia. Au reusit sa determine doua schimbari de regim – imaginati-va cum ar fi aratat astazi tara condusa de Adrian Nastase fara scandalul ‘Tamara’. Iar daca Romania se afla acum în NATO şi la portile Uniunii Europene, nu în orbita ruseasca, este în mare parte meritul generatiei rebele. Va fi generatia ‘golanilor’ sustinuta de una mai puternica, tocmai pentru ca nu a cunoscut comunismul? Sau generatia ’23 de milioane’ se va refugia în micile placeri de zi cu zi ale capitalismului, lasand spatiul public la indemana tuturor demagogilor şi netrebnicilor? Un prim raspuns ni-l va putea da chiar Elena-Ioana, daca se va hotari pana la urma sa voteze.

Moştenirea Gojdu şi ramura de măslin (Realitatea românească – Corneliu Ciocan)

Acum, se pare ca a aparut o raza de speranta. Se pare ca prin aceasta pozitie luata de ierarhii greco-catolici se creeaza premisele construirii unei punti de comunicare intre cele doua Biserici, diferita de puntile injuraturilor şi suspinelor de pana acum. Sustinand respectarea testamentului fara participarea ‘fratilor unguri la administrarea bunurilor Gojdu’, unitii intind o mana spre reconciliere ortodocsilor. De precizat este faptul ca acest gest nu are în spate nici un fel de interes material, clauzele testamentare precizand raspicat ca ‘bursele se acorda tinerilor studiosi, lipsiti de mijloace materiale de confesiune ortodoxa’. Aceasta pozitie oficiala poate fi inceputul unui nou mod de dialog intre cele doua Biserici, care se situau pana acum pe pozitii greu conciliabile, şi o ramura de maslin intinsa Bisericii Ortodoxe.

Cuvântul care ucide (Agenda zilei – Octavian Andronic)

Spre deosebire de alţi autori, cea care semnează volumul ”Cuvântul care ucide” nu a fost nevoită să îşi imagineze nimic. Pentru că viaţa i le-a pus pe tavă pe toate. Ei nu i-a revenit decât sarcina să aibe tăria sufletească de a rememora o experienţă limită şi de a o aşterne pe hârtie aşa cum a receptat-o. Autoarea face parte dintre privelegiaţii sorţii. A avut şi are o viaţă plină, cu realizări şi cu vizibilitate majore. Este o prezenţă invidiată, admirată, solicitată. Se învârte în lumea bună a celor a căror existenţă este considerată a fi mai lipsită de griji decât a altora, şi unde te aştepţi mai puţin să aibe loc întâmplări dramatice.

Sărac şi sănătos (Adevărul – Cristian Petru)

Poate însă că românii care muncesc acum în străinătate, care au riscat plecând la o muncă stresantă şi nesigură şi care văd în jurul lor altă lume, alţi oameni şi alte idealuri vor răspunde altfel la această întrebare. Alte rezultate au chiar de pe acum sondajele făcute pe internet. Potrivit acestora, o treime sau uneori chiar mai mult din repondenţi preferă un loc de muncă mai bine plătit, dar mai stresant. Dar cei care participă la sondajele de pe internet intră deja într-o altă categorie. Până când românii vor vrea să rişte să muncească, putem plânge în continuare după concediile de pe vremea lui Ceauşescu, să îi înjurăm printre dinţi pe cei care merg la serviciu cu maşina, stând însă la locul nostru liniştit de muncă, fără stres şi foarte mulţi bani la leafă. Nu e nimic nou în opţiunile românilor. Ce e nou însă e faptul că au trecut 16 ani de la Revoluţie şi prea multe au rămas neschimbate.

Abureala de dinaintea divorţului (Libertatea – Simona Ionescu)

Premierul Tariceanu a anuntat ca pana la Pasti se vor mari pensiile celor al caror cuantum este sub venitul minim pe economie, restul urmand sa primeasca majorarea pana la sfarsitul anului. Pai, daca pensionarii reclama ca n-au primit nici macar pensia recalculata sau indexarea promisa la 1 ianuarie, cum se va realiza minunea de Pasti? Sambata, ministrul Sanatatii s-a grabit sa comunice victoria bolnavilor asupra retetelor de medicamente uzuale. Se coc anticipatele? Sau asa se indulceste socul provocat de noua scumpire a gazelor? Una peste alta, pare tot mai evident ca promisiunea ‘Sa traiti bine!’, cu care Alianta DA a ajuns la putere, e o abureala.

Oprirea la intersecţie (Cronica română – Grigore Arbore)

P.P.E a amanat, din motive diferite dar în esenta similare, intrarea în randul ‘centristilor’ europeni a doua partide a caror origine se afla în extremele esichierului politic al istoriei recente a Europei, în post-fascismul italian şi în post-comunismul fesenist romanesc. Ca, în mod sigur, la ‘amanarea’ acordarii statutului de membru deplin al P.D. – amanare care noua ni se pare oarecum sine die din moment ce s-a pronuntat chiar fatidica perioada de carantina de 4 ani, perioada ce s-ar termina dupa alegerile pentru Parlamentul U.E. din 2009 – au contribuit şi ‘amici’ din Triunghiul Bermudelor, nu mai are importanta. Oprirea la intersectie este destinata sa dureze: Spatiul dintre semafoare este ocupat; în arena P.P.E. este mare inghesuiala. Pentru Preşedintele Romaniei ar fi de dorit ca din intamplarea respectiva sa fie extrase unele invataminte. Principalul ar fi acela ca nu se poate improviza la nesfarsit în politica interna şi internationala în virtutea faptului ca numele tau incepe cu B şi fiindca nu esti obisnuit cu semafoarele, deoarece pe marile unde ai navigat ele nu prea exista.

Cei ce adoră suferinţa altora (7 plus)

Să nu devii iubit pentru că suferi. Să nu intri în atenţia celorlalţi prin tragedia ta. Să nu obţii plăcerea şi bucuria de a trăi pentru că alţii suferă! Aceste două atitudini ne atrag unii spre alţii şi ne cheamă morganatic chiar în relaţii ‘de dragoste’, în care dragostea durează atîta vreme cît există o victimă. Legătura secretă dintre cel ce suferă şi cel ce ajută în mod fantasmagoric, prin exces de zel (ajutorul dat celorlalţi este un miracol şi o bucurie, cînd este ghidat de iubire şi de nevoile reale ale celui aflat în suferinţă) presupune existenţa unei credinţe, posibil provenită din traume ale vieţii. Credinţa că primeşti dragostea cînd suferi şi credinţa că iubeşti cînd altul suferă! Mai plăcut devine simplul fapt de a admira frumuseţea naturii, decît suferinţa altor oameni şi mult mai minunat să ne bucurăm de răsăritul soarelui, decît de atenţia şi iubirea prietenilor care ne adoră drama..!

Autor : Alic MÎRZA, Amos News