Panorama editorialelor din 24 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de vineri, 24 februarie, a cotidianelor centrale:

Proba de dresaj (Cronica română – Horia Alexandrescu)

(…) totul ne aduce aminte de poezia-avertisment pe care i-a dedicat-o Traian Băsescu, la incheierea campaniei electorale: ‘Adriane, nici nu stii/Cat de mic incepi sa fii!’… Fireste, insa, ca aia a fost doar o glumita, în vreme ce tot ce se petrece acum n-are legatura cu seful statului, nici cu Monica Macovei (ea n-are, de fapt, legatura cu nimic din ceea ce ar putea privi reforma în justiţie!) şi cu atat mai putin cu miscarile de pe scena politica! Iar cum la varful PSD n-au mai ramas decât doi-trei netavaliti prin suspiciunea de corupţie, se intampla ceea ce era de presupus: Iliescu, calul de povara, se inhama vrand-nevrand sa scoata din mocirla caruta pesedista, iar Mircea Geoana se straduieste din rasputeri sa dea impresia ca ar conduce efectiv partidul. Desi, la drept vorbind, a sarutat discret stanga tatalui, simtind în ceafa şi rasuflarea fierbinte a grupului de la Cluj. Grup care nu mai e nici el deviationist de dreapta, ci viceversa, drept care, apropo, chiar din sanul lui s-a ridicat, amenintatoare, în fata lui Traian Băsescu insusi, vocea molcoma, ardeleneasca, a lui Ioan Rus: ‘Fereasca Dumnezeu sa se intoarca PSD-ul la putere!’

Înfrângere de etapă pentru Adrian Năstase (Cotidianul – Cristian Pătrăşconiu)

Dupa votul în cerc restrins de ieri de la Camera Deputaţilor au fost însă şi câştigatori. A câştigat încă o data ideea ca exista o coaliţie murdara, a celor care stiu ca, daca rup ‘lantul’ conspiratiei lor vinovate, nu va fi deloc bine pentru ei. A câştigat, de asemenea, şi ideea ca actuala retea de putere este una fragila şi impinzita, în multe dintre punctele ei nodale, cu tot felul de cai troieni. La fel, victorioasa a iesit şi ideea de obraznicie, pe care Victor Ponta se straduieste din rasputeri sa instituie monopol. In fine, toate acestea au dus la victoria omului Adrian Năstase. Respingerea cererii de perchezitie a dus la securizarea temporara a persoanei şi a averii lui A. Năstase, dar acest aspect nu este unul decisiv. Esential este ca, dupa ziua de ieri, a devenit evident şi pentru un copil de gradinita ca Năstase se tine cu dintii de scaun tocmai pentru a nu avea probleme cu legea. Acuza de justiţie politizata este intemeiata în cazul Năstase, dar numai daca se aplica intr-un mod autoreferential, caci fostul premier foloseste funcţia politica şi funcţia publica tocmai pentru a influenta Justiţia. Mai exact, pentru a evita Justiţia. Până la pronuntarea unei sentinte în Justiţie, Adrian Năstase este nevinovat. Cea mai mare problema a lui este ca, prin ceea ce face, se comporta ca şi când ar fi vinovat. Şi asta e, din pacate, pentru fostul prim-ministru, limpede ca lumina zilei. în fond: în competitia dintre justiţia autentica şi bunul-simt, pe de o parte, şi Adrian Năstase, pe de alta, Năstase a mai suferit încă o înfrângere de etapa.

Proces cu milioane de juraţi (Adevărul – Ion M. Ioniţă)

Publicul se împarte întotdeauna şi sufletele sensibile vor ţine mereu cu cei ‘persecutaţi’. ‘Uitaţi-vă, mor cu dreptatea în mână’, a fost mesajul fostului premier, încercând să întărească această impresie prin declaraţiile ulterioare privind certitudinea înaintării dosarului în judecată orice s-ar întâmpla. Asocierea cu alt ‘persecutat’, Dinu Patriciu, despre a cărui arestare Năstase a zis că este deja pregătită, şi povestea cu apărarea lui Băsescu, pe când era urmărit în dosarul ‘Flota’, sunt alte elemente ale partiturii preşedintelui Camerei. De partea cealaltă, Monica Macovei şi Daniel Morar s-au prins cu entuziasm în horă. Ce mai contează procedurile, totul e să dai declaraţii pe sticlă, să spui că ai găsit probele, că vinovatul a fost prins cu termopanele în fereşti şi cu găini import China la Cornu. Mătuşa Tamara, nevasta Dana, fiul Andrei, plus ăla mic care n-a putut să meargă la şcoală din cauza procurorilor, ce să mai zici, e cea mai mare telenovelă din Europa şi din America Latină la un loc. Dacă Adrian Năstase a ales să joace astfel, în loc să spună că nu are nimic de ascuns şi este de acord cu efectuarea percheziţiei, este treaba lui. Autorităţile nu aveau însă voie să intre într-o asemenea comedie.

Majoritatea minoritară a preşedintelui (Realitatea românească – Ion Năvălici)

Ceea ce Alianţa contesta permanent recunoaste tacit preşedintele. Majoritatea nu se afla decât pe hartie, şi nici acolo prea clar. Daca, sa zicem, în unele cazuri ea pare sa existe – cum ar fi în cazul motiunilor inaintate de Opoziţie -, în rest ea se afla în bataia vantului. Elocvent va fi votul plenului Camerei Deputaţilor la dezbaterea aceleiasi cereri a ministrului Justiţiei pentru perchezitia locuintelor lui Năstase.

Baricade (Curentul – Tia Şerbănescu)

Dupa ce Senatul s-a făcut de plans votand impotriva ordonantei DNA iar plenul s-a făcut de ras votandu-si pensii speciale, a venit randul Comisiei Juridice a Camerei sa demonstreze ca Parlamentul tine mortis sa-si pastreze neincrederea populatiei. Cererea de perchezitie a doua din reşedintele Năstase inaintata de ministrul justiţiei pentru a doua oara a fost respinsa prin vot secret de Comisia Juridica. Discursul patetic al fostului premier care s-a declarat victima politica i-a impresionat, se vede treaba, pe colegii sai iar coaliţia antijustiţie s-a dovedit din nou mai puternica decât coaliţia anticorupţie.

Transmisiunile în direct (Azi – Valentin Stănilă)

Merită, categoric, să se discute şi despre două prestaţii speciale, cele ale ministrului Justiţiei şi ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, ultimul implicat în toată tevatura provocată de cererea DNA pentru percheziţii. Ambii demnitari s-au aflat într-o situaţie dificilă. A fost inspirată decizia preşedintelui comisiei de a le da cuvântul ori de câte ori au dorit. Astfel, telespectatorii şi-au dat seama mult mai bine cu cine au de-a face. Diferenţa de potenţial intelectual în favoarea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi-a spus cuvântul, chiar dacă anumite aspecte de fond continuă să rămână neclarificate. Argumentele şi contraargumentele au permis să se contureze importanţa cardinală a efortului parlamentar pentru adoptarea unor legi cât mai bune şi pentru interpretarea lor corectă. Desele apeluri la Constituţia României au fost cât se poate de potrivite în situaţia dată. Mai ales atunci când ni se demonstrează valabilitatea prevederii potrivit căreia ‘nimeni nu este mai presus de lege’.

Ţinta e în Piaţa Constituţiei (Libertatea – Cristian Stancu)

(…) o umilire şi mai mare a lui Năstase ar fi pentru preşedintele jucator doar un motiv în plus pentru un sprit la Golden Blitz. Jocul e altul. Cu voce blonda el face tot posibilul sa-i irite pe liberali. Nu m-ar mira nici ca astazi sa le mai dea un puternic motiv de suparare. Iar la suparare unii reprezentanti ai Puterii s-ar simti poate mai bine facandu-i în ciuda doamnei Macovei şi implicit domnului Băsescu şi sa voteze impotriva perchezitiei. Dupa scandalul pensiilor şi al ordonantei DNA, asta ar insemna un adevarat harakiri al parlamentarului roman în ochii electoratului. Beneficiind acum de increderea a doar 15 la suta dintre romani, Parlamentul ar putea deveni un simplu obiect decorativ oricand va dori Băsescu sa se intoarca la popor.

Mitrea, mai hoţ decât Năstase (Gândul – Florin Negruţiu)

Chiar dacă Justiţia nu-l va găsi vinovat, Adrian Năstase a pierdut de pe acum partida. La finalul poveştii, după ce procurorii, ziariştii şi publicul îi vor fi inventariat viaţa milimetru cu milimetru, Adrian Năstase va fi un om gol, secătuit de prea multe explicaţii şi justificări, obosit, necredibil în orice ar spune. Într-un fel, are şi el dreptate: ‘omul politic Adrian Năstase’ va fi distrus, dar aceasta nu s-ar fi întâmplat fără largul său concurs. Dacă Năstase a ajuns să se justifice precum un vinovat, Miron Mitrea încă se comportă ca un om liber, deşi faptele sale sunt similare cu cele ale fostului său şef. Mitrea, mai hoţ decât Năstase? Numai Justiţia poate da un răspuns. Cu siguranţă că Mitrea este însă mult mai ‘hoţ’. Instinctul său de conservare a funcţionat corect. El a înţeles că, în politică, nu contează faptele tale, ci imaginea pe care reuşeşti să o transmiţi. Şi mai e ceva ce Mitrea a învăţat în anii aceştia de politică la rupere: în partidul carnasierelor, cel care lasă sânge este sortit dispariţiei.

Băbuţele ştirbe au înţeles ce trebuie (România liberă – Petre Mihai Băcanu)

Exista senzatia ca Parchetele si-au modificat orarul, intensificand ritmul perchezitiilor şi al audierilor ca la o comanda. Este însă imposibil sa instrumentezi atatea dosare intr-un termen scurt. Dosarele au existat de multa vreme, dar, daca n-au primit un NUP mare, au fost tinute la foc mocnit de un PNA cuminte, care i-a ferit de boxa pe demnitarii de rang inalt (pestii cei mari). Dosarele doar sunt finalizate acum şi se ofera impricinatilor un ragaz sa-si pregateasca strategia de aparare. Ani de zile rezultatele luptei anticorupţie n-au aparut datorita imixtiunii clasei politice în justiţie. DNA, în plin teren de lupta, deranjeaza. A ambalat motorul la maximum, incercand chiar anchetarea şi perchezitionarea legislatorilor.

A participat Antena 3 la diversiune? (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Ambiguitatile lui Daniel Morar facusera pe multi sa puna la indoiala dezvaluirea cu amenintarea. Interviul de la Antena 3 da credibilitate dezvaluirii. Inscriindu-se perfect în diversiunea pusa la cale de DNA în cazul Zambaccian. Scopul pe care-l urmareste intreaga tarasenie e de a-l discredita pe Adrian Năstase printr-o manipulare a presei, fara precedent de la teroristii din decembrie 1989 incoace. Avem astfel perchezitii în intreg imobilul, dinadins lungite pentru a crea în opinia publica impresia ca se cauta droguri, arme, valuta ascunsa. Procurorii veniti la imobilul din Zambaccian sunt niste actori desavarsiti: au asupra lor obiecte care starnesc curiozitatea (laptop, imprimanta, detector de metale), ies din imobil în prime-time. Campania, dusa de aceiasi profesionisti care au intretinut isteria cu teroristii, avea nevoie de un moment prin care sa sugereze ca Adrian Năstase e în stare sa apeleze la orice mijloc pentru a stanjeni descoperirea adevarului, inclusiv la cele de ordin mafiot. Sub acest semn, Daniel Morar a făcut dinadins o dezvaluire ambigua. Presa trebuia starnita, mai ales ca amenintarea era neobisnuita. S-a trecut apoi la faza a doua: intarirea credibilitatii: interviul de la Antena 3. Aceasta uriasa manipulare ar fi fost imposibila fara o complicitate mai mult sau mai putin voluntara a presei. Interviul de la Antena 3 cu martorul protejat ne-o dovedeste.

Mare păcat, Victor Ponta! (Evenimentul zilei – Laurenţiu Ciocăzanu)

Poate vei da lovitura în politica. Dar de acolo, din lumea celor care nu calca pe cadavre pentru a-si apara privilegiile şi cariera, ochii plansi ai lui Cristian Panait te vor urmari mereu. Astazi, daca s-ar mai fi aflat printre noi, poate ca ocupa funcţia lui Daniel Morar. Bag mana în foc ca putea fi un procuror mai bataios decât actualul sef al DNA. Ce-ai fi făcut în acest caz, domnule Ponta? Tot pe avocatul lui Adrian Năstase? Chiar cu riscul de a intra în razboi cu cel pe care-l considerai model de profesionalism şi onestitate? Eu cred ca da. Cine a tradat o data va trada mereu. Dumnezeu sa te aiba în paza, Victor Ponta! Ma voi ruga la Cristi Panait sa te ierte. Pentru ca te-ai făcut frate cu dracul şi ai omorat onoarea tinerilor magistrati insetati de dreptate! Pentru ca ai devenit avocatul diavolului! Cand vei avea curajul sa-l privesti pe Dumnezeu în fata, poate macar atunci vei auzi strigatul de disperare slobozit de fostul tau coleg pe drumul dintre balconul de la ultimul etaj şi asfaltul care i-a rapit viata!

Purtătorii de stigmat (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)

În România zilelor noastre, zeci de mii de oameni sunt stigmatizati de ani de zile, fara ca aceasta cutremuratoare realitate sa provoace vreo reactie cat de cat semnificativa. Cei mai multi nici macar nu stiu ca sunt controlati, de multa vreme, nu numai la telefoane, ci şi la conturi. Ca suspecti de spalare de bani. Şi abia acum, poate, unii dintre ei vor intelege de ce li se refuza fara explicatii acordarea creditelor solicitate. Alti zeci de mii de funcţionari publici bancari sau notari sunt, la randul lor, transformati în delatori. Prin lege. Şi printr-o practica egala cu faradelegea. Cum de s-a ajuns în aceasta situatie de stat politienesc? şi ce este de făcut?

O mişcare de integrare în normalitate (Ultima oră – Octavian Andronic)

Ceea ce a făcut Televiziunea Română în urmă cu câteva zile nu mi se pare deloc un exemplu de obedienţă (între suficient de multe altele – în special în redacţia condusă de portocalia doamnă Culcer), ci dimpotrivă. Chiar ca o primă şi timidă ieşire din frontul indicaţiilor venite de sus. Este vorba despre reportajul despre MISA. Mai mulţi adepţi ai lui Bivolaru au vorbit despre presiunile şi abuzurile la care au fost supuşi de către poliţie şi procuratură în cursul acţiunii în forţă organizate împotriva yoginilor, consideraţi atunci a fi o grupare periculoasă care aducea atingere siguranţei naţionale. Printre capetele de acuzare vehiculate de procurori s-au numărat consumul şi traficul de droguri, producerea şi distribuirea de materiale pornografice, traficul de carne vie şi – cu aplicaţie directă la guru Bivolaru – coruperea de minore. De minoră, mai bine zis.

De ce să crezi că nu mai vine autobuzul? (7 plus)

De ce să nu alegi mereu partea bună? Toate lucrurile, chiar şi sentimentele negative, chiar şi lucrurile grave au o parte bună. De ce să nu fii optimist şi să nu acţionezi pentru a construi ceva, decît să te deprimi pentru că ceva se dărîmă? Lasă dărîmăturile cu soarta lor; tu construieşte, străduieşte-te, pune energie în ceea ce faci şi ai să vezi că efortul nu este inutil. Într-o zi vei înţelege că a fi supărat şi trist este o alegere de rutină. A fi fericit, însă, este o alegere rară şi aceia care perseverează în ea ajung sfinţi, înţelepţi, iluminaţi sau oameni simpli, binecuvîntaţi şi capabili să-i inspire pe toţi cei din jurul lor.
Autor : Alic MÎRZA, Amos News