Panorama editorialelor din 22 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de miercuri, 22 februarie, a cotidianelor centrale:

A scăpat Tăriceanu? (Evenimentul zilei – Laurenţiu Ciocăzanu)

Moţiunea pesedisto-peremista a cazut la vot dupa ce coalitia si-a adus aminte ca mai are inca majoritatea prin parlament, ceea ce nu s-a intamplat cu ordonanţa DNA, in Senat, sau cu cererea de perchezitie a domeniului Nastase, in Camera lui Nastase. Sa fie deci votul de ieri un semn ca Alianta PD-PNL-PUR-UDMR revine la viata? Doar pentru amatorii genului optimist. Pentru ca, in rest, traiul la putere e mult mai complicat decat la prima vedere. Ieri, guvernul Tăriceanu n-a murit la vot, dar asta nu inseamna ca astrele ii descriu un viitor sigur. Dimpotriva, semnele arata ca mariajul Băsescu-PD/PNL-Tăriceanu scartaie din tot mai multe incheieturi.

Jocul de-a moţiunea (Libertatea – Petru Calapodescu)

Puterea şi Opozitia n-au avut insomnii in noaptea dinaintea dezbaterii moţiunii de cenzura privind pachetul de legi ale Sanatatii, impus cu anasana de Executiv. Stiau ca Guvernul n-o sa cada. O criza politica ar fi stanjenit foarte multi parlamentari. Grijulii nu atat fata de stabilitatea politica necesara aderarii la UE, cat pentru fotoliul şi privilegiile pe care o buna parte dintre ei le-ar fi pierdut in eventualitatea unor alegeri anticipate. Asa ca am asistat iar la un anost spectacol.

Reforma în Sănătate – frecţie la un picior de lemn (Gândul – Liana Subţirelu)

Ieri, în Parlament, moţiunea a căzut, dar ar fi bine ca Nicolăescu să înţeleagă că acest lucru nu reprezintă o victorie. Chiar şi unii dintre cei care au votat contra moţiunii au spus că pachetul de legi este perfectibil, opinie împărtăşită şi de alţi oameni de la vârf din Ministerul Sănătăţii. Nu este exclus, după exemplul reformei în Justiţie, ca peste câteva luni să se adune sute de amendamente la acest pachet şi Guvernul să vrea din nou să-şi asume răspunderea.

Subordonanţa DNA (Curentul – Tia Şerbănescu)

Dupa ce a participat la bilantul DNA şi al Internelor, preşedintele Băsescu a ajuns şi la bilantul Parchetului General – unde i-a incurajat pe procurori in dauna judecatorilor: ‘in instante inca avem un nivel ridicat de corupţie’. Separatia corupţiei in justiţie facuta de preşedinte – intre procurorii care se chinuie sa prinda infractori pe care judecatorii ii elibereaza – este anulata de cazurile unor procurori care gresesc rechizitoriul, arestarile (cazul Patriciu) ori opresc abuziv dosare in sertare.

Rottweilerii lui Traian Băsescu (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Nu era normal ca seful statului sa-i critice in discursul sau pe procurori pentru astfel de abuzuri? Era normal. Numai ca n-a facut-o. I-a incurajat pe procurori sa mearga mai departe pe aceasta cale si, mult mai grav, i-a avertizat pe judecatori, singurii care mai pot corecta aberatiile procurorilor bolsevici, sa nu cumva sa respinga cererile Parchetului. De ce a facut-o? Pentru ca, dupa lucratorii securisti de la Serviciile Secrete, dupa Politistii militieni, procurorii sunt rottweilerii lui Traian Băsescu. Dependenti cu slujba de Monica Macovei şi de Traian Băsescu, procurorii musca. La ordin.

Cetatea Cornu şi reduta Zambaccian (România liberă – Eliade Bălan)

Niciodata nu am crezut ca blocul Zambaccian va putea fi perchezitionat de procurori mai usor decat au fost cucerite redutele Grivita, Rahova şi Smardan, luate la un loc, de catre ostasii lui Carol I in Razboiul pentru Independenta. De vreo doua saptamani se tot pune de o perchezitie la locuintele lui Adrian Nastase, dar la fiecare incercare facuta de DNA, proprietarul imobilelor pune talpa. O tara intreaga asista la un spectacol trist şi vede cum Justiţia se chinuie sa cucereasca cetatea Cornu şi reduta Zambaccian, unde se presupune ca ar exista dovezi cu privire la coruperea sotilor Nastase. Cu chiu, cu vai s-a reusit, luni, ‘performanta’ deblocarii acelei aprobari de perchezitie a apartamentelor detinute de preşedintele Camerei Deputatilor, dar care nu va putea fi posibila mai repede de 20 de zile. Ceea ce s-a intamplat, aseara, la locatia din sectorul 1, unde anchetatorii declara ca au facut din nou unele verificari la domiciliul altor titulari de contracte, nu constituie decat un mic pas din actiunea inceputa de DNA referitor la un caz de luare de mita de care se vorbeste nu numai in Romania.

O afacere pe nedrept uitată de luptătorii anticorupţie (Bună ziua, Braşov – Octavian Andronic)

Nici până astăzi nu se ştie cu precizie ce s-a întâmplat cu comisionul cipriot. Pentru că de încasat l-a încasat cineva, doar acesta era şi rostul minusculei companii care a mijlocit tranzacţia. Se ştie însă că odată cu vânzarea Romtelecom, pentru un preţ incredibil de mic faţă de acela al altor operatori estici, culmea, după o infuzie masivă de capital, de la stat, pentru modernizare, costurile abonamentelor şi convorbirilor telefonice au crescut spectaculos, în timp ce managementul noii companii s-a dezvoltat încredibil (de la unul – la 60 de directori!). Se mai ştie că odată cu tranzacţia s-a desfiinţat Ministerul Telecomunicaţiilor nu pentru că n-ar mai fi avut obiect al muncii, ci fiindcă fostul ministru îşi îndeplinesc misiunea.

Direcţia: anticorupţie! (Ultima oră – Ion Marin)

Nu se putea o denumire mai proprie pentru institutia care se ocupa de corupţie: directie. Conotatia nu este doar pozitiva. şi inainte (de ’89), cele mai temute institutii erau ‘directii’, Directia a V-a ramânând una dintre cele mai mediatizate, imediat dupa marele deranj, ca sa nu mai vorbim de ‘a sasea’, numita şi de ‘politie politica’. Este, prin urmare, inca un argument pentru cei ce-l acuza pe Traian Băsescu de nostalgii securiste şi de aspiratii totalitariste. Adevarul este insa ca pâna acum a navigat destul de maiestru (mester cârmaciul, de meserie) printre vâltoarea Scylla (PNL) şi ‘stânca’ Charibda (PSD), reusind nu doar sa depaseasca cele doua obstacole, dar sa le şi bage bine la apa. Aducându-i in grup la Templul Anticorupţiei, parchet, departament, directie, mâine, poimâine ‘sectie’, din spatele Cismigiului, ‘unul de-al meu, altul de-al tau’ (vorba sa fie), unul albastru, altul portocaliu, pâna la urma a inceput lumea sa-l creada, mai ales ca toti cei dusi de la urma s-au apucat sa urle ca sunt mânati acolo de insusi Băsescu! Ar trebui daca, intr-adevar, el tine hatul in mâna, sa le mai scada ceva din eventualii ani de puscarie pentru propaganda electorala pe care i-o fac la greu.

Se sparie gândul… (Realitatea românească – Constantin Mihul)

Agitatia care a cuprins in ultima vreme viata noastra politica este perceputa şi interpretata felurit, in functie de interesele celor implicati. Cei care fac carare spre Procuratura nu contenesc in a-si clama inocenta şi ‘jocurile politice marsave’ ale celor care rascolesc, cu rea-vointa, tot felul de afaceri cat se poate de oneste. Cei care au luat decizia demararii unei ample actiuni de igienizare, in vederea spalarii unei parti a pacatelor legate de corupţie, declara, la randul lor, ca nu este vorba despre nici un joc politic şi ca toate masurile luate pentru anchetarea unor personalitati de prim rang ale vietii politice şi economice, in frunte cu preşedintele Camerei Deputatilor, au la baza fapte de corupţie care pot fi probate.

Catedrala Mituirii Neamului (Cotidianul – Cristian Pătrăşconiu)

(…) in conditiile in care pentru BOR şi pentru liderii acesteia mesajele de solidaritate sint exceptionale şi se produc in situatii exceptionale, nu normale, pentru situatii normale, nu cumva Catedrala Mintuirii Neamului e, in fond, un gest de mituire a neamului? Nu e, mai degraba, o modalitatea de a ‘cumpara“ indulgente? De ce BOR vrea, ca şi comunistii, mintuirea neamului, a unei entitati supraindividuale, şi ignora omul, oamenii? Sa inventariem doar unul dintre posibilele raspunsuri, adevarate şi amare. Catedrala Mintuirii Neamului e expresia unui esec, nu a unui succes: e mai usor sa cladesti un simbol decit o comunitate vie. Un simbol care seamana mult – ca poveste de intemeiere – cu oribila şi la fel de costisitoarea Casa a Poporului. Un fel de teapa monumentala – ca şi aceea a lui Ghildus -, construita in numele unei politici de incordare a muschilor ortodocsi, in care adevarul despre ortodoxia romana este intepat, ocolit, partial anulat.

Micul Paris, marele şantier (Adevărul – Val Vâlcu)

Videanu a hotărât să taie noi bulevarde, să continue proiectul Basarab şi să amenajeze mai multe parcări. Publicul n-a fost consultat. În esenţă, nici n-ar avea alternative, dar dacă nu se obţine sprijinul oamenilor, e greu de dus la bun sfârşit treaba. Urmează o perioadă în care nervii cetăţenilor vor fi întinşi la maximum. Nu-i uşor să locuieşti doi ani pe un şantier. În Centrul Istoric s-a blocat circulaţia şi nu s-a renovat nimic. Avem certitudinea că situaţia nu se va repeta, la scara întregii Capitale? Băsescu a obţinut sprijin popular în războiul tarabelor, fiindcă a ieşit în stradă să explice care e rostul demolării. Dacă Videanu rămâne în birou, în stradă or să iasă bucureştenii, să protesteze. Nici nu-i greu, cât timp lumea o să meargă pe jos, la serviciu.

‘Din surse judiciare’ (Azi – Valentin Stănilă)

(…) prin publicarea de fapte şi date (poate unele reale) într-o manieră tendenţioasă, prin omisiuni şi colaje, cu concluzia oferită din start, cu comentarii virulente de tip inchizitorial, se încalcă asemenea prevederi constituţionale cum sunt egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, egalitatea şanselor, asigurarea integrităţii fizice şi psihice, siguranţa personală, dreptul la apărare, respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private, libertatea de exprimare, respectarea demnităţii, onoarei, a dreptului la propria imagine.

O tăcere cu grade multe (Bursa – Cornel Codiţă)

Nu stim nici acum ce institutii au fost sesizate in legatura cu cazul şi in baza caror acte. A cerut MapN Parchetului sa deschida o ancheta? Parchetul a lansat singur ancheta? Pentru care motive? Daca cd-ul circula de atita vreme pe piata locala, incit stiau şi babele din comuna invecinata, de ce SRI-ul, Parchetul, MapN şi alte institutii care au in atributii securitatea nationala n-au stiut nimic şi nici nu au reactionat decit atunci cind ‘tintele’ au ajuns la jurnalisti? Fara raspunsuri concrete şi fara o noima a actiunii institutiilor responsabile, inclusiv justiţia, se da friu liber celor mai aberante speculatii, de incalificabila neglijenta a unor oameni care sint platiti ca sa nu aiba asemenea scapari, pina la un posibil ‘razboi cu tinte false’, in care se intrec ‘institutiile abilitate’, fie de dragul competitiei politice, fie de dragul competitiei, pur şi simplu. Evident, nu le putem lua serios in calcul, dar posirca cu grade multe care ne este servita prin presa e din cale-afara de gretoasa.

Capcana secretelor de stat (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)

Urmatoarele scenarii mai sunt posibile: cel avansat de Petre Mihai Bacanu, la Realitatea TV, ‘Zece Fix’ cu Stelian Tanase, cum ca la mijloc este doar prostia tipic romaneasca; interventia unui serviciu secret al unui stat european, care incearca sa ne dea un bobarnac pentru legaturile prea stranse cu ‘marele licurici’; si, de ce nu, interventia serviciului rus de informatii, interesat in discreditarea Armatei romane şi in evitarea implementarii bazelor SUA in Romania.

De ce a fost publicat Raportul FMI (Ziarul financiar – Adrian Vasilescu)

Relevant este faptul că FMI poartă grija sistemului financiar mondial. Din această perspectivă, este interesat ca, în fiecare ţară, să aibă loc reforme pe trei trepte: 1) o reformă macroeconomică clasică; 2) o reformă a structurilor bancare; 3) o reformă a gestiunii dezvoltării. Motiv pentru care propune şi României abordarea curajoasă a reformelor structurale, inclusiv în domeniul forţei de muncă şi în cel al pieţei de produse, în sensul creşterii numărului de locuri de muncă şi al reducerii distorsiunilor care influenţează negativ alocarea eficientă a resurselor, astfel încât economia să devină mult mai dinamică şi eficientă. Fără să aibă soluţii pentru toate problemele noastre.

Britanicii s-au ţinut de cuvânt (Cronica română – Răzvan Voncu)

Britanicii, asadar, s-au tinut de cuvant şi au facut ceea ce domnul Ambasador Quinton Quayle a promis ca vor face. Ceea ce nu poate decat sa ne multumeasca. Mai trebuie, insa, sa intelegem şi ca, intrucat englezii isi respecta cuvantul dat, n-ar strica sa ni-l respectam şi noi, macar atunci cand tratam cu ei. A repeta, fata de Londra, comportamentul avut fata de Paris ar insemna sa ne castigam un adversar pentru care noţiunea de uitare nu exista.

Să curgi în ritmul şi în armonia Vieţii (7 plus)

Când curgi în ritmul Vieţii, când gândeşti Binele tău şi binele tuturor fiinţelor, când ceea ce alegi să faci sprijină Viaţa, forţa Vieţii te ajută cu o putere colosală şi îţi arată ajutorul ei prin evenimentele sincrone, numite şi momente de Graţie Divină. De aceea se spune că, atunci când vrea Dumnezeu, totul este posibil. Şi, pe cât vom fi mai curaţi la nivelul minţii, al inimii şi al intenţiilor noastre, pe atât vom curge în acest ritm misterios şi spectaculos al vieţii, care ne spune ‘nu te îngrijora pentru ziua de mâine, căci Domnul, care este ascuns în inima ta, ştie ce ai nevoie şi îţi va da’!

Autor : Alic MÎRZA, Amos News