Panorama editorialelor din 20 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de luni, 20 februarie, a cotidianelor centrale:

Partide inconsistente (Bursa – Cristian Pârvulescu)

‘Scandalizarea’ României camufleaza lipsa de consistenta doctrinara şi de proiecte structurate a partidelor romanesti. Departe de a fi un fenomen natural, cum ar dori sa îl prezinte unii, multiplicarea aberanta a scandalurilor dezvaluie o constructie sociala aparte. Pentru cei ce traiesc cu iluzia capacitatii de gestionare a conflictelor de acest gen, scandalul este mai ales o forma de negociere publica a pozitiilor de putere şi de influenta. Dar, odata inceput, acest fenomen nu se mai supune nici unei comenzi. Iar efectele sale asupra societatii sint devastatoare. fără conditii care sa îl stimuleze şi sa îl mentina, scandalul s-ar sufoca. Hiperbolizat la dimensiunile unei catastrofe pentru a imprumuta caracterul distructiv al cataclismelor naturale, scandalul nu este doar produsul automat al vointei unora de a destabiliza centrii, formali sau informali, de putere, ci şi consecinta unei situatii problematice (coruptia şi lipsa de onestitate a politicienilor, de exemplu) ce cere raspunsuri concrete.

Neconstituţionalitatea CSAT şi complicitatea lui Băsescu (Ziua – Dan Pavel)

Preşedintele Băsescu nu avea nici un drept sa se amestece în procesul legislativ decât la sfarsit, când promulga legea. Băsescu nu avea dreptul sa se amestece la inceputul procesului legislativ. Curtea Constituţională trebuie sesizata sau sa se autosesizeze, pentru ca ne aflam intr-o grava criza a statului de drept. Cum de nu si-au dat seama de aceasta incalcare a Constitutiei liderii partidelor parlamentare sau extraparlamentare, membrii Guvernului şi cei ai Parlamentului, cei de la Curtea Constituţională? Este un secret al lui Polichinelle. Pai, cum sa-si dea seama niste oameni care se gandesc la orice altceva decât la interesele naţionale? Cum sa se prinda ca se incalca spiritul legilor şi spiritul Constitutiei, din moment ce nu traiesc intru consolidarea statului de drept, ci pentru satisfacerea unor interese individuale sau de grup? Incompetenta, dezinteresul, cinismul, pasivitatea, lasitatea fac ca în aceasta tara sa se petreaca acte subversive cu privire la ordinea constituţională. Exista insa o alternativa chiar mai oribila: ceea ce s-a petrecut a fost deliberat. Cine o fi capul rautatilor: serviciile sau seful lor?

Doi procurori, două sisteme (Cotidianul – Dan Tapalagă)

Votul împotriva ordonantei DNA din Senat i-a coalizat de fapt pe toti penalii transpartinici împotriva lui Morar şi împotriva unui sistem fără butoane de manevra. În schimb, Botoş este visul oricarui politician. PSD ardea de nerabdare sa mute dosarele la Parchetul General, perfect conservat sub toate regimurile. Altii, ca UDMR şi o parte din PNL, au cerut ca seful DNA sa fie numit cu voie de la Consiliul Superior al Magistraturii, un filtru defect şi imbicsit care ar elimina procurori caposi ca Daniel Morar. Şeful DNA si-a atras şi antipatia serviciilor secrete, denuntind slaba calitate a informatiilor livrate, pe cind seful Parchetului General n-are o problema cu ele. Dimpotriva, pare chiar prizonierul lor. Morar şi Botoş sint doua sisteme care se exclud reciproc: reforma şi antireforma, trecutul şi viitorul. Traian Băsescu inca mai are timp sa aleaga, dacă nu cumva s-a decis deja.

Diseminarea neruşinării (România liberă – Simona Popescu)

Procurorii DNA, mai ales de când au pe rol dosare importante ce vizeaza inclusiv cauze privind persoane cu functii publice inalte, stiu ca institutia la care lucreaza se afla la o rascruce, ca se gaseste acum la centrul terenului de lupta dintre fortele politice din România. Traian Băsescu le-a spus ca negociaza cu partidele, insa nu va permite afectarea vreunei atributii actuale a DNA, cerandu-le în schimb procurorilor sa aplice legea fără menajamente. Opinia generala este aceea ca senatori de toate culorile politice au contribuit la anularea ordonantei DNA ca sa se razbune pe anchetatori. Daniel Morar chiar a explicat ca totul parea sa reintre în normal pana în momentul în care procurorii au inceput sa cerceteze fapte comise de ‘alesi’, iar de atunci se tot discuta despre competenta şi legitimitatea celor care combat coruptia…

Săptămâna eşecurilor (Curentul – Tia Şerbănescu)

La bilantul DNA, dl Băsescu le-a declarat deschis procurorilor: ‘nu va iubesc, fiindca nu poti sa iubesti un procuror, dar va asigur de tot respectul meu’. Periculos sentiment – dacă tinem seama ca preşedintele tocmai marturisise în Qatar ca ‘noi, romanii, am invatat respectul de la turci’. Poate bacsisul şi peschesul. Când sa fi invatat respectul? Când duceam razboaie sau când duceam plocoane? Procurorii, la randul lor, nu prea erau în masura sa primeasca acest respect turcesc.

Afacerea scurgerii de informaţii militare (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

(…) arestarea şi perchezitionarea unor jurnalisti, convocarea unor nume sonore la Parchet nu par a avea vreo legatura cu descoperirea a ceea ce s-a intamplat în unitatea militara de unde s-au scurs informatiile. Pentru anchetatori, fundamental ramane sa afle ce legi şi regulamente s-au incalcat în interiorul Armatei şi nu în afara acesteia. Mai ales ca, aşa cum aratam mai sus, din 7 februarie 2006, Contraspionajul militar a desfasurat o ancheta. E greu de presupus ca ditamai Serviciul Secret, având drept misiune tocmai protejarea secretului militar, are nevoie de scandalul arestarii şi perchezitionarii unor ziaristi, al convocarii la Parchet a unor directori de gazete pentru a afla ce s-a intamplat în interiorul unitatii militare. În cazul secventei din film, dibuim ce s-a urmarit de catre regizori: sa ni se ofere niste secvente palpitante, menite a ne tine în fotoliu de spectator sau telespectator. Nu stim insa ce vor fi urmarit regizorii spectacolului numit afacerea CD-ului ajuns la presa. Ca de urmarit au urmarit ei ceva!

Presa şi căluşul legii (Evenimentul zilei – Andrei Postelnicu)

O lege care pune pe umerii unui jurnalist sau ai oricarui cetatean evaluarea unor infomatii considerate de importanta naţională este fundamental viciata. Mult mai periculos este faptul ca prin acest caz se inradacineaza convingerea ca ziaristii nu trebuie sa puna la indoiala orice informatie clasificata. Simpla stampila de ‘strict secret’ devine un calus adanc infipt în gura presei în numele unei legi pe care ziaristii nu o pot contesta fără sa-si riste libertatea. Cum tot Puterea decide ce e clasificat şi ce nu, mai e numai un pas pana când informatii vitale pentru sanatatea unei democratii pot fi ascunse în numele aceleiasi legi schioape.

Ziarist, duşmanul ţării (Adevărul – Corina Drăgotescu)

(…) este uluitoare şi viteza cu care s-a făcut percheziţia la domiciliul ziariştilor, în timp ce alte cereri se plimbă de colo-colo. Se pare că oamenii de presă sunt consideraţi primii duşmani ai ţării sau spioni care vând informaţii serviciilor străine. De ce ar trebui un jurnalist sancţionat pentru că cineva a fost neglijent sau a sustras cu bună ştiinţă date care ţin de securitatea naţională? Pentru că e mai simplu şi mai spectaculos. Pentru că, la noi, ziaristul e privit din start ca un potenţial inamic, şi nu ca un slujbaş al informaţiei. Pentru că încă există reflexul statului totalitar de a băga pumnul în gura presei. Sunt lucruri pe care noi, ziariştii, le simţim în activitatea de zi cu zi şi nu ne plângem. Dar publicul are dreptul să ştie şi despre noi, la fel cum relatăm despre alte subiecte. Altfel, cititorii se vor trezi într-o dimineaţă şi când nu vor mai găsi ziare pe tarabă nu vor înţelege de ce.

Intoxicare la secret (Gândul – Marius Niţu)

(…) chemarea ziariştilor la Parchet e absolut normală. Autorităţile, aşa cum spune şi articolul 5 al legii informaţiilor clasificate au datoria să identifice împrejurările precum şi persoanele care, prin acţiunile lor, pot pune în pericol securitatea acestor informaţii. Dar modul în care au procedat procurorii DIICOT e cu totul altă poveste. În loc să procedeze cu discreţie, acest scandal fiind cel mai clar caz de încălcare a securităţii naţionale de după ’89, băieţii de la Procuratură au făcut tot ce ştiu mai bine: s-au făcut că lucrează sub luminile reflectoarelor TV, ca să vază poporul că muncesc, arestând cu mascaţi un biet ziarist care îşi încheiase de mult rolul în această telenovelă. În condiţiile în care CD-urile cu informaţii circulă prin redacţii precum pliantele la Carrefour, ‘sterilizarea’ ziaristului vrâncean e la fel de eficientă precum publicarea unui anunţ-tip ‘pierdut informaţii militare, le declar nule’. Dar şi procurorii şi ziariştii lucrează, în felul lor, pentru slujirea interesului public. Şi, în munca asta, fiecare ‘slujbaş’, indiferent unde are biroul, trebuie să dea dovadă atât de responsabilitate cât şi de respect pentru libertate.

Presa cu mandat (Libertatea – Simona Ionescu)

Ocupata cu termopanele lui Nastase şi cu petrolul lui Patriciu, presa n-a reactionat intr-o prima faza. Stirea a trecut usor, doar prin paginile catorva ziare. Probabil ca şi procurorii si-ar fi facut în liniste ancheta, dacă cineva interesat din ‘Axa americana” n-ar fi cerut insistent ca armata romana sa dea socoteala cum s-au scurs acele informatii militare din baza lor din Afganistan. şi ce subiect putea fi mai mediatizat decât arestarea unui ziarist şi anchetarea altora? Numai aşa se auzea şi la Washington ca la Bucuresti partenerii militari iau masuri drastice!

Vrea cineva fuziunea? (Agenda zilei – Octavian Andronic)

În faţa opoziţiei crescânde a liberalilor în cestiunea arzătoare a fuziunii, părţile par să dea înapoi. Acum, până şi ultimatumul lui Boc apare într-o altă lumină: nu cumva micul democrat a suprasolicitat tocmai în ideea de a-i şoca pe liberali şi a obţine o reacţie negativă? Pentru că, deşi nu se aud voci potrivnice în disciplinatul PD, este sigur că nici acolo oamenii nu mor de dragul înfrăţirii cu liberalii. Iar tactica utilizată de Boc a avut doar darul de a exprima necesara adeziune faţă de un ucaz prezidenţial şi atât. Privită mai la rece, problema fuziunii apare ca păguboasă pentru toată lumea.

PSD îşi apără corupţii cu disperare (Ziarul financiar)

Joi şi vineri la Cotroceni, la invitaţia preşedintelui Băsescu, conducerea tuturor partidelor din parlament – cu excepţia PSD – s-a pronunţat în favoarea întoarcerii la Senat a ordonanţei de urgenţă privind DNA şi Băsescu a declarat: ‘Nu sunt adeptul nici unei alte soluţii alternative. Ar discredita Parlamentul şi interesul meu şi al întregii naţiuni e să avem un Parlament credibil’, dat fiind că unele partide au produs unele modificări care nu afectează fondul, ci doar tind să prevină obiecţiuni constituţionale, Băsescu a decis să mai invite astăzi pe şefii partidelor însoţiţi de de un raport pentru a definitiva textul. Cum Vadim Tudor a reafirmat decizia PRM de a vota de astădată ordonanţa de urgenţă, la Senat este asigurată o majoritate solidă. S-ar putea ca şi conducerea PSD să-şi dea seama că nu e bine ca partidul să rămână singura forţă politică ce se opune instituţiei DNA.

Patriciu, la pachet! (Ultima oră – Ion Marin)

(…) arestarea lui Patriciu nu este decât o etapa cu final amânat pâna la 3 martie, care va deveni, din data de nastere a lui Ion Iliescu, Ziua Consacrarii lui Traian Băsescu drept primul om de stat post-revolutionar care a luat taurul de coarne (marea coruptie, adica), i-a pus belciug în nas şi l-a bagat dupa gratii. Dusmanii sai sustin ca nu va fi decât inceputul sfârsitului în ce-l priveste, dar, pâna acum, Băsescu a dat dovada de mai multe atuuri decât ei, facându-i ghem (sau pachet) ca sa-i depoziteze la loc sigur, uscat şi rece. Desi, ca sa-l creditam cu varianta pe care o reafirma de câte ori are prilejul, el personal nu face nimic. Doar asista la ‘executiile” în lant. Ca jucator, desigur.

Aliaţi în Vest, prieteni în Est (Realitatea românească – Mugur Cosmin)

Initiativele – lansate sau în pregatire – ale României în problema transnistreana şi în bazinul extins al Marii Negre nu ar avea, de aceea, sanse de a fi luate în seama nu numai de ‘prietenii’ din Est, dar nici de ‘aliatii’ din Vest dacă nu ar fi, în prealabil discutate cu partenerii de Alianta şi de Uniune ai României. Se pare ca acest lucru a fost – şi el, în sfarsit – inteles la Bucuresti, caci seful diplomatiei romane declara, zilele trecute, la Chisinau ca România nu vrea starneasca ‘un vacarm suplimentar în zona implicarilor’ şi ca intentia ei este de a avea ‘un punct de vedere logic, care sa fie convingator, care sa poata fi credibil în UE, care sa poata intruni voci pozitive în cadrul OSCE, care sa fie multumitor pentru NATO’. Dar care, adauga ministrul Ungureanu, ‘sa reprezinte interesul nostru de securitate în regiune’. Parte preambulara a noului capitol de politica externa romaneasca exista, deci. Urmeaza partea de implementare.

Autohipnoza de zi cu zi (7 plus)

Când laşi viaţa să se deruleze negativ în capul tău, vei întâlni negativitatea chiar şi în momentele fericite ale vieţii tale. Nu mai eşti capabil să trăieşti nici bucuria de a ieşi la iarbă verde, căci mintea ta va căuta să vadă gunoaiele, sticlele aruncate, oamenii prea graşi, soarele prea arzător sau umbra prea deasă. Nu mai eşti capabil să-ţi apreciezi prietenii, căci te vei concentra continuu asupra lipsurilor comportamentale sau a celor fizice, pentru a exprima dezgustul tău mental. A fi conştient de procesul autohipnotic şi-a te desprinde de el înseamnă a dezvolta intuiţia şi capacitatea de a percepe frumuseţea sau utilitatea, or partea bună a fiecărui lucru. Aceasta te va ajuta să te orientezi spre oamenii şi locurile care te sprijină în a crea ceea ce doreşti sau visezi, pentru că universul îi oferă prietenie aceluia care are încredere în ea, iubire şi frumuseţe aceluia care-o vede în jurul său.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News