Panorama editorialelor din 14 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de marţi, 14 februarie, a cotidianelor centrale:

Beneficiile şi riscurile anticorupţiei (Azi – Octavian Andronic)

Iacobov, ridicându-şi cătuşele şi arătându-le camerelor de luat vederi: ‘Astea sunt ale lui Băsescu!’; Sechelariu, escortat de poliţişti şi clamându-şi inocenţa: ‘Sunt victima lui Băsescu!’; Năstase, denunţând ‘nebunia lupului’ şi dând asigurări că tot ceea ce i se întâmplă vine numai de la fostul său contracandidat din alegeri; Patriciu, explicând doct şi temeinic filiera cercetărilor care se fac în cazul lui şi desenând drumul care duce de la Cotroceni la Parchet şi de aici la Rompetrol. Toate aceste situaţii sunt de natură să inducă în conştiinţa publică un lucru: că la originea tuturor acestor anchete se află un singur om: Traian Băsescu. El este inamicul ‘numărul 1’ al corupţilor sau al potenţialilor corupţi, al marilor infractori, al politicienilor care-şi folosesc calitatea în scop de agoniseală ilicită.

Social-democraţia care-ţi creşte avuţia (România liberă – Nicolae Prelipceanu)

(…) exista mai multe categorii de profesionisti care nu pot sa renunte, sa se opreasca. Acestia sunt: capitalistii – cand isi stopeaza o afacere la nivelul atins sunt ca şi morti; securistii – chiar pensionati, tot în retea raman; membrii bandelor mafiote – tentativa de retragere se soldeaza cu un glonte în cap din partea ‘colegilor’, pentru ca ar putea duce în alta zona secrete care trebuie sa ramana în interior. Din ce categorie sa faca parte politicienii nostri care, dupa ce au agonisit numai ei (plus cateva alte persoane implicate) stiu cum, zece, douazeci de case, blocuri, vile, apartamente, terenuri, mosii, tablouri, bijuterii, continua şi continua şi continua? Intai, ca politicienii acestia sunt, în mod evident, inclinati spre afaceri. Comunismul le-a taiat avanturile, dar i-a şi invatat un lucru foarte pretios pentru ei: daca vrei sa ramai deasupra legii, intra în reteaua mafiota a activistilor de partid sau securistilor. Asta până la 22 decembrie 1989. Dupa, lucrurile s-au schimbat: te numesti, dupa moda democratica, om politic şi efectul e acelasi. Sigur, cei emanati din zona finala a comunismului mai au o ‘calitate’, mai sunt şi membri ai retelei securiste, fie cu grade, fie fără asa ceva. Se vede asta dupa oamenii cu care se inconjoara, vezi cazul Năstase-Priboi.

Reformă fără cuvinte (Adevărul – Val Vâlcu)

‘Pachetul minim garantat’, prevăzut de legea reformei, înseamnă că toţi primesc aceleaşi servicii. Cei care înainte obţineau mai mult vor fi nemulţumiţi, iar ‘pachetul minim’ ar putea stârni proteste publice. Strângerea şurubului în spitale nu va face sindicatele fericite. Opoziţia nu putea rata şansa unei moţiuni de cenzură, nici dacă guvernul îşi asuma legea gravitaţiei. Darmite o lege care, odată trecută, va pune Executivul pe picior de război cu o parte din medici şi cu unii dintre pacienţi! Nu întâmplător, preşedintele Băsescu a cerut explicarea reformei până în cel mai izolat cătun. Fără susţinere politică, legea nu putea trece. Fără susţinerea publicului, nu va putea fi aplicată. Nici nu e nevoie să cadă guvernul la votul cu bile, din Parlament. Pentu crizele din Sănătate au tot căzut guverne, la votul popular.

Grupul de interese politice (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)

Lipsit de un electorat care să-l sanctioneze, PC poate recurge la orice arma, poate actiona oricum, se poate imprieteni şi se poate certa cu oricine, în functie de interesul de moment. Ingrijorator este faptul ca Partidul Naţional Liberal, o formatiune de traditie, cu o identitate bine determinata şi cu un electorat numeros şi stabil, accepta sa meagra la remorca lui Dan Voiculescu, în frontul deschis impotriva Palatului Cotroceni. Şi asta fără sa se intrebe: oare jocul acesta duce la izolarea PD şi a lui Băsescu sau, mai curand, la izolarea de propriul electorat, din ce în ce mai putin amator de delicatese politicianiste?

Riscurile acţiunii: Toate tunurile pe PD! (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

PNL, PC, UDMR simt ca PD pregateste ceva. Dar nu pot nici macar aproxima ce. Şi dintr-un motiv simplu. în spatele PD sta Traian Băsescu. Si, deseori, nici Traian Băsescu nu poate spune ce pregateste, atat de imprevizibil e. în atari conditii, e greu de spus daca actiunea Toate tunurile pe PD! a fost cel mai adecvat raspuns la campania pornita de PD. Şi daca tocmai asta a urmarit sa obtina formatiunea de casa a lui Traian Băsescu?

Pe capete (Curentul – Tia Şerbănescu)

Daca economia nu prea ‘duduie’ (cum zicea premierul anul trecut) ba chiar s-a potolit, în schimb ‘politica duduie’ de mama focului. De data aceasta Coalitia a tinut capul de afis. Cele patru partide s-au incaierat intai intre ele dupa care s-au regrupat într-un mod care a facut presa sa vorbeasca ba de o trilaterala PNL-PC-UDMR contra PD, ba de un patrulater (PNL-PC-UDMR-PSD) anti-Băsescu. Rezultatul este ca participantii au reusit să-şi faramiteze electoratul care nu mai intelege deloc care e axa raului sau axa schimbarii – fiindca pur şi simplu toata politica pare dezaxata.

Ce ascunde noua ieşire la rampă a ‘provocatorilor’ (Ultima oră – Ion Marin)

(…) manevra regruparilor are doua taisuri. PD poate sa voteze la rându-i impotriva legilor Sanatatii, alaturi de baronii sanatatii din intreg Parlamentul si, bineinteles, de PSD şi de PRM, determinând la moment caderea Guvernului şi apoi mult doritele (de către ei şi Băsescu) anticipate. Nu intâmplator, au anuntat democratii acum prin Cezar Preda ca raportul PD-PNL este 3 la 1. Urmeaza şi intâlnirea de la Cotroceni a preşedintelui Băsescu cu toate partidele parlamentare. Continua şi scandalul de la PSD, la rupere, Geoană facând recent (in revista ’22’) declaratii devastatoare, ofensatoare, fără echivoc, la adresa lui Năstase. Caruia toata lumea (toate taberele amintite, inclusiv ai lui) îi vâneaza acum scaunul de preşedinte al Camerei. (E drept, însă, ca respingerea perchezitiei imobilelor lui Adrian Năstase de către Cameră – al carei preşedinte este – îi mai da un balon de oxigen). Prin urmare, regruparea ‘provocatorilor’, iesirea lor la rampa atât de ofensiv (si-i am în vedere pe Elena Udrea cu declaratiile sale incendiare impotriva lui Tariceanu şi pe Voiculescu cu atacul sau la Preşedinte de la tribuna ultimului Congres) ascund interese uriase, nu doar în plan politic, şi prevad confruntari pe masura. Preşedintele-jucator pare însă a avea mai multe atuuri decât arata, ca sa nu mai vorbim ca inainte de toate este un joc al informatiilor, pe care nu mai este cazul sa va spun cine îl controleaza.

O probă de amoralitate (Bursa – Radu F. Alexandru)

Ce mi se pare însă grav, pentru ca ne obliga sa convietuim impreuna cu Dan Voiculescu într-o zona a amoralului, este recursul la memorie cu care este continuata pagina reprodusa din Scinteia: în 1985, alimentele erau raţionalizate; cantitati uriase de alimente erau exportate pentru a acoperi datoria externa; consumul de energie electrica al utilizatorilor casnici era raţionalizat; programul TV era redus la 22 de ore pe saptamina; era darimata Manastirea Vacaresti; etc., etc. Toate şi multe alte grozavii sint adevarate şi au fost traite în supliciu de aproape intregul popor roman. Au fost scutiti o mina de privilegiati. Dan Voiculescu-Crescent a fost, cu siguranta, unul dintre ei. Un dram de bun-şimt ar fi suficient să-l opreasca sa plinga azi la amintirea grozaviilor de care a aflat, eventual, din carti.

Vizita ofiţerului de legătură (Cotidianul – Ioan T. Morar)

(…) daca ne gindim ca, la un moment dat, liberalul Quintus a spus, în aceste zile, ca la Canal comunistii se purtau mai omeneste decit autoritatile de acum, oare nu ne vine sa cautam alte explicatii? Poate ca au fost de treaba comunistii, dar mai ales cu cei care au semnat nişte angajamente de turnatori. Daca în calitate de om politic, domnul Quintus nu se rusineaza pentru aceasta declaratie, macar ca epigramist ar trebui să-i roseasca obrazul. Nu e o scena total absurda. Iar ca argument ca ‘baietii’ lucreaza, pot sa va dau exemplul celui care, sub nick-name-ul (de cod!) Bibi Cucernicu a inveninat un an de zile forumul de discutii de la ‘Cotidianul’. Ba chiar a ‘sifonat’ nişte informatii secrete. Numele adevarat al lui Bibi Cucernicu este Gheorghe Neacsu, colonel de la STS. Dat afara din Serviciu în urma deconspirarilor facute de colegii de la I.T.

Sinuciderea politicii (Cronica română – Grigore Arbore)

Spectacolul sinuciderii politice a persoanelor publice ale caror aventuri judiciare invadeaza în aceste zile prima pagina a cotidianelor a inceput de mai multa vreme, tot în paginile presei. Sistemul intereselor transversale, generator de impunitate mai ales în ‘regimurile de tranzitie’, le-a parut a fi unor actori de pe marea scena atat de consolidat, incat s-au autoconvins ca desi recita un text improvizat, el nu poate avea, indiferent de variatii, decat finaluri fericite. La randul lor, partidele au decis ca în loc sa se scuture de balast, sa faca o severa evaluare a actiunilor liderilor, este mai nimerit sa asiste la dezamagirea electoratului, la dezorientarea acestuia, la indepartarea lui de ideologii, programe electorale, de opinia calauzelor etice. Intre timp, indicatorii economici nu corespund asteptarilor; vocile evidentiate în tabela dezechilibrului balantei import-export indica o tara care nu mai produce nici macar bunurile esentiale conectabile la disponibilitatile teritoriului; imbunatatirea infrastructurilor bate pasul pe loc; politica energetica este carenta; planificarea urbana este lasata în Capitala pe mana domnului Gigi Becali (si în provincie pe mana semenilor sai) care, în plus, se ocupa cu mai mult succes decat Guvernul, de asigurarea unui adapost pentru sinistrati. Şi ne oprim aici.

VIP-uri sau DIP-uri? (Realitatea românească – Mugur Cosmin)

(…) Fiscului nici nu-i este greu să-şi faca o idee despre banii negri ai cantaretilor. Pai, de ce mai completam fisele alea fiscale în fiecare an? Pentru ca cineva, un inspector, ceva, sa faca confruntarea intre ce scrie omul în fisa lui, adica ce zice el ca a castigat într-un an şi care este realitatea de pe teren. Simplu, nu? Adica, sa se duca domnii inspectori ai ANAF şi sa vada cate vile au mai crescut prin curtile manelistilor, ce masini de lux si-au mai ‘tras’, prin ce zone exotice spun ei ca si-au mai facut concediile şi sa evalueze toate astea, sa le transforme în ce moneda vor şi sa le compare cu fisele fiscale. Sa vedem atunci pe unde scot camasa sutele de VIP-uri. Multi vor deveni cu siguranta DIP-uri.

La ei, ca şi la noi (Libertatea – Mihai Valentin Neagu)

Pentru linistea spiritului lui Teo Peter şi pentru demnitatea noastra naţionala, ar trebui sa le dam americanilor un exemplu despre felul în care trebuie sa functioneze justitia. Preşedintele Băsescu ar trebui, în primul rand, sa ceara Parlamentului sa modifice legislatia de asemenea maniera incat ucigasii de pe sosele sa fie pedepsiti drastic în Romania. De abia atunci vom putea sa stam cu fruntea sus şi sa aratam acuzator cu degetul. Altfel, şi americanii şi altii ca ei ne vor rade în nas mirati şi ne vor intreba: ‘Noi am musamalizat cazul. Dar voi nu faceti la fel?’.

De ce trebuie vândute şi Romgaz, şi CEC, şi Poşta (Ziarul financiar – Sorin Pâslaru)

Rezultatul muncii nu contează, contează că am stat opt ore la serviciu şi sunt acoperit de hârtii. Satisfacţia clientului nu contează, contează dacă am bifat sarcinile din fişa postului. Asta e regula în companiile de stat şi în administraţie. De parcă atunci când un copil refuză o mâncare o mamă îi poate spune: să-ţi fie de bine, eu mi-am făcut treaba, mănâncă ce ţi-am dat. Dar de ce funcţionarul se comportă altfel acasă şi altfel la serviciu? Pentru că veniturile sale nu depind în mod corespunzător de iniţiativa şi de diligenţa personală. Din cauza asta trebuie privatizată şi Poşta, şi CEC, şi Romgaz, şi ce companii mai deţine statul român în ţara asta. Idei de genul trebuie să ne păstrăm securitatea energetică, statul trebuie să mai aibă măcar o bancă, că altfel politica de creditare va fi controlată de străini sunt poveşti.

Dragostea şi suferinţa copilului din noi (7 plus)

Acest minunat copil interior ne dăruieşte energia de a reuşi în viaţă, de a schimba percepţiile noastre eronate despre ea, bucuria de a trăi şi compasiunea pentru copilul ascuns în fiecare fiinţă. Înţelegând suferinţele părinţilor noştri (uneori deloc evidente în vieţile lor exterioare, dar percepute de către copilul din noi), vom redobândi bucuria de a trăi, capacitatea de a avea compasiune, înţelegere, toleranţă şi blândeţe chiar în relaţiile noastre cele mai dificile.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News