Vocea Bacaului: Teodora Munteanu – povestea batranei din Trabant

Buna ziua. Ma numesc Ghiuta Elena-Gabriela, am 20 de ani si vreau sa va prezint cazul bunicii mele, cu cuvintele mele.

Bunica mea a fost demolata pe vremea lui Ceausescu din mai multe case proprietate personala. Intr-un final a ajuns sa fie mutata in imobilul din Calea Romanului 58. Imobilul de la aceasta adresa a apartinut de fapt si de drept sotilor Iepure (l-au construit, au trait o viata in el, la batranete au plecat la copii la Bucuresti, vanzandu-l sotilor Lazlau).

Acestia la randul lor dupa 6 ani, il vand sotilor Gemanaru. Sotul Gemanaru a hotarat sa fuga fraudulos din tara in vremea comunista, la circa 2 ani de la cumparare, astfel 1/2 din imobil trece fara despagubire in proprietatea statului. Cealalta jumatate ramanand sotiei Gemanaru Dina, circa 6 ani pana cand cere statului roman aprobare pt plecare definitiva din tara(primeste aprobarea, primeste despagubire pe 1/2 din imobil in bani, astfel intreg imobilul devine proprietate de stat).

In aceste conditii se incheie contract de inchiriere sotilor Munteanu in virtutea legii 1996 (SA NU FI AVUT SA NU FI INSTRAINAT LOCUINTA CU CHIRIE SAU PROPRIETATE IN LOCALITATEA DE DOMICILIU adica Bacau). Chiriasi de buna credinta, cu un venit mic, cumpara cu plata esalonata in rate lunare. Ultima rata platita la inceputul anului 2001 cand se sisteaza motivat de faptul ca aparuse o hotarare judecatoreasca de anulare a contractului de vanzare-cumparare.

Fac mentiunea ca s-au folosit in instanta de judecata atat presupusii proprietari Gemanaru cat si Primaria Bacau de niste date eronate date de Comuna Gaiceana(aici dupa Revolutie sotii Munteanu solicita o autorizatie de constructie casa de vacanta ce a fost pornita de copii lor acestia nu aveau rol pe pamanat, deci nu puteau sa obtina acea autorizatie).DE RETINUT sotii Munteanu(bunicii mei) au conservat casa din Calea Romanului mai bine de 20 de ani pe cand sotii Gemanaru doar circa 6.

In urma acelei hotarari, desi erau litigii pe rol, in 2001 s-a incheiat contract de vanzare-cumparare pe numele sotilor Gemanaru. Acel contract fusese semnat la vremea respectiva de procuratorul desemnat de dansii. Ulterior au aparut semnaturi in 3 feluri diferite, sub sau pe semnatura procuratorului.

Au fost si sunt dosare pe rolul instantei de judecata dar nimeni nu tine cont de nedreptatea facuta. Astfel, acea hotarare obtinuta pe cai necinstite a condus in anul 2006 la evacuarea silita din imobil a bunicii mele, desi executorul la acea vreme trebuia sa o evacueze doar din jumatate din imobil, a trecut la forta si a scos-o cu cat a fost pe ea, batuta, desculta cu un nepotel de 1an si jumate izbit cu capul de spatarul patului, fiul cu un picior amputat deasemeni dezbracat direct in strada.

Bunurile, „fabrica de tamplarie” a bunicului meu, restul bunurilor si agoniselei de o viata, au ramas in custodie pe jumatate de imobil unde ar fi trebuit sa ramana si bunica.

Au fost nenumarate plangeri cum ca cei care primise custodia intregii agoniseli carau cu masina cutii intregi, numai ei stiu ce au sortat si luat. Nu s-a luat nici o masura. La circa o saptamana persoane necunoscute au venit si au scos in strada tot, desi era contestatie la executare, anulare contract vanzare-cumparare, fara a face o evaluare corecta a bunurilor.

De atunci si pana in prezent au fost mai multe litigii, care sustin o aberatie cu acea constructie de la comuna Gaiceana sustinand sa i se faca domiciliul fortat la comuna desi a locuit pe pietrele orasului peste 50 de ani.

Timp de 3 ani conducatorii orasului nu au gasit timp sa mearga in fata ei sa-si spuna oful, sa ii cunoasca desi i-a votat din strada. 3 ani nu a deranjat pe nimeni, desi nu iesise ea pe domeniul public, conducatorii orasului au inlesnit aceasta la vremea respectiva. A cerut ajutor peste tot dar ajutorul se lasa greu asteptat.

In aceste conditii inca un atac la persoana: dupa 3 ani de umilinta, ploi, soare, viscol, furtuna, igenizare intr-un Trabant vineri 27 martie la ora 4 dimineata cand se stia ca mama mea pleaca de acolo si bunica ramane singura, o echipa organizata a maltratat-o, numai dumneaei si bunul Dumnezeu au simtit durerea.

Au sechestrat-o intr-un azil de batrani desi isi striga fata cu disperare. Fac mentiunea ca mama este functionar public la Primaria Bacau in momentul cand a fost anuntata de oameni cu suflet de cele intamplate, si-a anuntat sefii si a plecat sa-si salveze mama, cine nu ar fi facut la fel?!

In urma, nu i-a fost primita cererea de invoire, toate acestea pentru a conduce la desfacerea contractului de munca.

Cu greu, mama s-a intalnit cu mama ei. Disperata, bunica se plangea:  „Lili, mamaa ce mi-au facut hotii. . .  au venit noaptea sa nu fie lume pe strada. . .  sa nu fie trafic. . .  sa nu opreasca oameni din alte judete sa ma ajute. Lilii mama nu ma lasa!”.

Numai ca toate astea au condus la slabire sanatatii celor 2. Bunica isi doreste munca de o viata, este casa ei pe care a cumparat-o, mama nu poate incalca dorinta bunicii de aceea ii este alaturi in tot ce isi doreste, atat mai poate face pentru ea.

De vineri stau amandoua la poarta locuintei, in frig, sub cerul liber alaturi de Dumnezei si in grija Lui, pazite de 2 politisti 24/24 ore pentru a nu intra la toaleta in curtea imobilului.

Autor: Ghiuta Elena-Gabriela