Mulţi ani trăiască! Refrenul care a răsunat astăzi la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” – 95 de ani

Nenumăraţi oaspeţi: foşti profesori, directori, foşti elevi – ajunşi astăzi, la rândul lor, oameni împliniţi în funcţii importante, părinţi, elevi mândri alexandrieni – şi-au unit inimile, vocile şi dragostea pentru instituţia care a însemnat baza devenirii multora dintre ei. A fost o adevărată sărbătoare care a prilejuit, la îndemnul prof. Călin Boambă, gazda şi moderatorul întregii activităţi, mărturisirea multor amintiri şi, important, toate foarte frumoase şi sentimentale.

Invitaţii au fost primiţi cu un gest frumos: oferirea unei flori, a proaspetei reviste Ascendium, nr. 2 şi cu programul întregii zile. Un scurt program artistic al elevilor şi intonarea Imnului C.N. „V.A.”, şi apoi prezentarea tuturor invitaţilor prezenţi, au precedat un scurt istoric al Colegiului şi prezentarea performanţelor recente ale elevilor din C.N. „V.A.” (şi, Doamne, că multe mai sunt!).

În programul pregătit pentru această mare sărbătoare care a ridicat mult ritmul şi temperatura inimilor celor prezenţi a fost un moment artistic al Ansamblului „Ciucurelul” – pregătit de prof. Mitică Pricopie. Acesta a fost momentul care a declanşat, unora dintre cei prezenţi, lanţul amintirilor: prof. Elena Bostan („Colegiul Alecsandri a fost marea mea dragoste”), prof. Ioan Micu („Zilele acestea am împlinit optzeci şi ceva de ani… Această activitate, la care am fost invitat, o consider cel mai frumos cadou”), prof. Margareta Neacşu („De obicei se spune că liderul trage colectivul după el… Eu sunt mândră că am mers în rând cu colectivul. Le mulţumesc tuturor pentru ce rezultate am obţinut de-a lungul anilor. Colegiul nostru a făcut şi muncă de pionierat… etc.), prof. Gabriel Leahu („La un moment dat am hotărât să plec la Bucureşti – am fost în Ministerul Educaţiei – iar acum tot eu am hotărât să mă întorc. Unde? La Colegiul Naţional Vasile Alecsandri”. În cuvântul celor care au condus destinul colegiului nu au fost uitaţi cei care au pus faptele şi evenimentele colegiului de-a lungul celor 95 de ani în monografii ce vor consemna în istorie „Ani, chipuri şi voci” din această instituţie: prof. Marin Cosmescu şi prof. Marin Preda. Lor – un pios omagiu!

Pentru a stăvili „lanţul amintirilor” a fost necesar un alt moment artistic la care toţi cei prezenţi au participat cu entuziasm. Prima parte a programului, desfăşurată în holul central al colegiului, s-a încheiat cu o fotografie de grup şi cu activitatea „Punţi între generaţii” – activitate de socializare şi evocare între invitaţi şi gazde.
Următorul punct din activitatea planificată cu atât de mult profesionalism a continuat cu activităţi specifice la nivelul fiecărei catedre, în prezenţa invitaţilor acestora şi cu un „Te Deum”.
Poate înşiruirea acestor secvenţe sună destul de anost, dar vă asigurăm că a fost o atmosferă de zile mari, de ani mulţi: 95! Toţi cei care au vorbit şi-au mărturisit dorinţa de a participa şi la următoarea aniversare – cea de 100 de ani!

Ana CHISCOP