Mijloacele de transport in comun

Adesea, in drum spre casa, stau in statia de autobuz de la autogara si privesc mirata, minute in sir, la microbuzele care vin supraincarcate dinspre Serbanesti.

Inca nu pot uita imaginile vazute la TV cu accidentele in care au fost implicate aceste masini ale mortii numite si maxi taxi.

Din dorinta de castig, soferii supraaglomereaza masininile.

Din inconstienta, pentru ca nu se iubesc si nu-si pretuiesc viata, dar mai ales pentru ca vor sa ajunga intr-un anume loc cu cateva minute mai devreme, calarorii accepta sa mearga inghesuiti, unul peste altul, fara sa ia in calcul macar o clipa ce li s-ar putea intampla.

Peste drum, la cativa metri doar, este politistul, cel platit din bani publici sa vegheze la siguranta celor inconstienti, a soferilor si calatorilor.

Priveste, vede ce e de vazut si de amendat dar intoarce spatele si soferul, cu masina supraincarcata, isi vede mai departe de drum salutand spatele politistului si multumindu-i ca nu l-a „vazut” nici de asta data.

Ma intreb daca alaturi de politist ar fi fost o echipa de reporteri, politistul ar fi „vazut” ceea ce se intampla la numai un pas de el?

Cu siguranta da! ar fi vazut si primul tras la raspundere, ar fi fost soferul.

Pentru ca si politistii isi fac datoria, dar numai in prezenta presei.

In rest, Dumnezeu cu mila!