Laurian Lucas: “In Primarie, comisioanele erau echitabile”

Laurian Lucas. Unul dintre cei doi viceprimari ai Bacaului sub administratia Sechelariu. Un personaj de un pitoresc aparte. Fost luptator in Legiunea Straina. Unul dintre cele mai controversate nume din administratia bacauana. Cercetat in acelasi dosar cu Dumitru Sechelariu.

– Cand ati plans ultima data?

– (Rade, apoi tace) Cred ca de foarte mult timp n-am plans. Nu cred ca am plans in ultima vreme…
Ultima data a fost atunci cand am pus din nou piciorul in Romania, in ‘96. In schimb, cred ca am fost foarte aproape de cateva ori de atunci. In ‘96, eram bucuros ca m-am intors intreg in tara, ca mi-am vazut rudele, cunostintele. Era plans? Nu stiu, dar erau lacrimi din abundenta!

– Care-i crima mai mare: sa-i iei viata unui om sau sa-i omori sufletul?

– Nu stim ce se intampla dupa moarte. Eu cred ca sufletul nu poate muri, de aceea crima fizica e marele pacat.

– Aveti vreun motiv sa-l considerati un tata pe Dumitru Sechelariu?

– (Scurt) Nu, nici un motiv!

– Care este cel mai rusinos lucru pe care l-ati facut in viata?

– … Hm, cel mai rusinos… (Rade) Aveti intrebari grele… (Privirea i se pierde in gol si tace) Cred ca… a fost acela ca nu m-am putut ridica la nivelul sentimentelor purtate de alte persoane. Nu am avut intensitatea si curatenia daruite de alti oameni, fiindca am fost poate mai respectat si iubit decat am putut sa respect si sa iubesc eu. {i acum cred ca ar fi lucrul de care nu sunt deloc mandru. (Pauza) Acum.

– Onoarea inseamna inclusiv sa platesti pentru greselile altora?

– Doar in conditiile in care ai apucat sa promiti. Onoare inseamna sa respecti ce spui, dar, mai ales, sa ramana intarit acel lucru prin fapte. Daca platesti, ramai onorabil, pentru ca ai stabilit asa dinainte – aceasta-i, de fapt, fapta dupa care trebuie sa fii judecat.

– Sunteti o personalitate sau un personaj?

– Un personaj.

– Ce va lipseste ca sa fiti o personalitate?

– (Zambeste) Probabil in tara asta e nevoie de o mai mare aplecare spre compromis. Probabil… si, poate, ar trebui sa am ceva mai mult entuziasm pentru a deveni o personalitate.

– Cand erati copil, ati mancat bataie?

– Foarte des! Tatal meu m-a crescut asa: “Niciodata sa nu deranjezi pe nimeni, in niciun fel. Dar daca ai dreptate si vii batut acasa, o mai iei inca o data si de la mine. Nimeni nu e mai presus de tine, nimeni nu dispune de tine.” Este o invatatura de care ma folosesc si acum.

– Care este coltul din municipiul Bacau unde se vede cel mai bine amprenta fostului viceprimar Lucas?

– Din punct de vedere al lucrarilor administrative de transformare a Bacaului nu cred ca am uitat niciun colt. Insa, unde m-as astepta sa se vada clar si bine este in sufletul unor categorii de cetateni. Imi amintesc de oameni, nu putini, care veneau la mine dupa ani de procese, dupa nedreptati ale altor autoritati, cazuri pe care nu le-a rezolvat nimeni niciodata din comoditate, dintr-o neimplicare… Printr-o dispozitie verbala de-a mea s-au emis documente care reglau probleme nerezolvate de ani de zile. Acolo ar trebui sa se vada…

– Ce este mai de pret decat libertatea?

– Viata! Si, in unele cazuri, chiar sanatatea. Viata, in orice conditii.

– Se spune ca acum, in Primaria Bacau comisioanele sunt mari. Cum erau inainte de 2004?

– (Rade) Echitabile.

– Ce rugaciune stiti si o spuneti cand va e greu?

– Singura rugaciune pe care o stiu, rugaciune dupa tipicul si intelesul Bisericii Ortodoxe Romane, este “Tatal nostru”. Dar nu o mai rostesc de multa vreme…

– Ce greseli n-ati mai repeta ca viceprimar?

– N-aveti timp sa ascultati. Probabil ca… viziunea despre poporul roman data de educatia, de scoala dinainte de ‘89. Cred ca e cea mai regretabila greseala, pe care sigur nu o mai repet. Recunosc, in ultimii cinci ani, nu am pus in aplicare ceea ce am aflat despre poporul roman dupa scoala, din experienta personala. Asta e! Voi judeca poporul dupa ce stiu eu, nu dupa ce se stie din perceptia institutionalizata. O alta greseala pe care mi-o asum si pe care nu o voi repeta este ca sigur nu voi mai acorda oricarei persoane prezumtia de buna-credinta. N-am s-o mai fac!

– Ce defect n-ati putea schimba la dumneavoastra?

– (Se gandeste mult) Determinarea. Mai ales in combinatie cu rezistenta la compromis. In Romania, poate fi un defect major, uneori, neadmiterea compromisului. Dar, din pacate, nu pot sa scap…

– Cati prieteni ati pierdut in ultimii doi ani?

– Eu cred ca, in esenta, niciunul. Ce stiu e ca eu cunosc pe cativa care m-au pierdut de prieten.

– Credeti ca ati putea fi un model pentru copilul dumneavoastra, atunci cand va veti hotari sa aveti unul?

– (Tacere lunga) Sincer, nu cred ca as putea fi un model pentru cineva, inclusiv pentru un virtual copil al meu. Insa, ceea ce sunt sigur ca as putea sa-i ofer, si ar fi un motiv de mandrie pentru mine, este sa-i arat viata asa cum e. Prin a-i prezenta viata in adevarata ei lumina cred ca ar insemna sa-i ofer egalitate de sanse in viata cu adevarat! Poate ca el, atunci cand ar putea analiza asemenea calitate a tatalui sau, va considera ca as fi un model.

– De cate ori ati vrut sa plecati din Bacau din Bacau in ultimii doi ani?

– Definitiv?

– Definitiv.

– O data.

– De ce Laurian Lucas n-a renuntat niciodata la platosa sub care si-a ascuns majoritatea caracteristicilor reale?

– Nu m-a interesat niciodata un anumit tip de imagine publica. Menirea mea a fost aceea de oranduitor, constructor, implicat in anumite directii. Nu m-a interesat o parere artificiala. Poate a fost o greseala, dar am ales compania unor oameni care, daca sunt valori, stiu sa mearga dincolo de aparente. Cu regret o spun, foarte putini au fost interesati de persoana Lucas.

– Nu v-a pasat de imaginea publica.

– Timpul nu este pierdut. Am avut de pierdut si am de gand sa repar acest lucru. Daca altii au fost foarte putin interesati sa vorbeasca despre Lucas cel adevarat, am sa vorbesc eu.

Autor: Nelu BROSTEANU, Observator de Bacau