Cum nu vii tu, Tepes, Doamne…

Un film prost ruleaza de 16 ani pe scena politicii romanesti: “maestrii chiulului romanesc”. Distributia se improspateaza la fiecare patru ani, scenariul ramane acelasi. Fondurile pentru spectacol provin din buzunarul cetateanului

Parlamentarii romani continua sa-si bata joc de alegatori: stergandu-se la fund cu apelurile la decenta ale societatii civile, au votat pentru ei insisi (cu o mica intarziere, dupa cunoscutul principiu „sa mai uite lumea, sa se ia cu altele”) pensii, indemnizatii si privilegii. Noi!

Practic, ei (si-)au indeplinit tot ce-si propusesera luna trecuta, inainte ca presedintele sa retrimita legea la Parlament pentru rediscutare, renuntand doar la pasaportul diplomatic pentru familiile lor sau la insemnele de ales!

Cum nu era de ajuns ca parlamentarii romani au un salariu de 20 de ori mai mare decat salariul minim pe economie (in timp ce in tarile UE, inclusiv cele nou aderate, salariul unui parlamentar este de maxim sapte ori mai mare), senatorii si deputatii vor beneficia acum si de pensie similara cu cea a magistratilor, pensie al carei cuantum va tine seama de numarul de mandate.

Dupa trei mandate, „maestrii chiulului” vor primi cate…36 de milioane lunar! Sa vedem daca am inteles bine: rasplata pentru 12 ani de absente, de prestatii penibile, de afaceri cu trafic de influenta, de mers la cumparaturi cu masina institutiei, de dormit in banci, de scobit in nas si de umflat burtile la preturi mici la bufetul institutiei – va fi 36 de milioane net, in fiecare luna!

Pana la urma, nimeni n-ar fi avut nimic impotriva daca parlamentarii ar fi constituit un fond privat de pensii la care sa contribuie in timp ce sunt demnitari. Dar nu: pensiile vor fi acordate de la bugetul de stat, intr-un total dispret fata de pensiile jalnice ale oamenilor de rand.

Dupa alte dezbateri „incinse” in plen, cererea presedintelui tarii, de eliminare a articolului care stabilea o indemnizatie tranzitorie pentru parlamentarii carora le-a expirat mandatul si care nu beneficiaza de nici o pensie, a fost respinsa, plenul cazand de acord ca aceasta indemnizatie sa fie acordata pe trei luni.

Si aici ni s-a oferit o explicatie hilara: nu exista nici o tara civilizata care sa-si lase de izbeliste demnitarii care raman fara functie. Adevarat, insa au scapat ceva din vedere: nici o tara civilizata nu admite ca reprezentantii cetatenilor in cel mai inalt for democratic sa uite de obligatiile pe care le au.

Caci ori de cate ori vine vorba de o initiativa legislativa de mare importanta pentru societatea romaneasca, ori de intreprins ceva concret in sprijinul celor multi, aflam cu stupoare ca cei carora le-am dat votul nu se afla la serviciu, ori daca sunt, habar n-au pe ce lume sunt si voteaza aiurea in tramvai, gasind scuze care mai de care mai penibile.

Senatorii si deputatii au nesocotit nu doar apelurile organizatiilor civice, ci si pe cel al presedintelui Basescu. Acesta refuzase promulgarea legii si o trimisese pentru reexaminare celor doua Camere, cerand renuntarea la orice fel privilegii materiale. Reprezentantii PD au parut a fi singurii care sa asculte indemnul la decenta al presedintelui, spre furia…liberalilor, care i-au acuzat de populism! Si au avut dreptate, chiar populism a fost, pentru ca parlamentarii PD au votat cu doua maini in favoarea propunerilor.

Vineri, intr-o luare de pozitie tardiva, presedintele PD, Emil Boc s-a gasit sa considere votul drept „imoral, inoportun si o veritabila sfidare la adresa opiniei publice”. Intrebat de ce, daca proiectul era atat de imoral, alesii PD au votat asa cum au facut-o, explicatia d-lui Boc a fost ca actuala varianta a legii era preferabila celei vechi, adaugand apoi ca partidul sau va desfasura o initiativa cetateneasca pentru modificarea legii.

La cum arata legea privind initiativa legislativa cetateneasca, o sa treaca un secol inainte de strangerea numarului necesar de semnaturi…

Atitudinea alesilor nostri, care ignora puternicele semnale de dezaprobare venite din partea societatii civile, isi gaseste explicatia in lipsa de bun-simt si decenta a acestora, dar mai ales in lipsa unei institutii care sa reglementeze modul discretionar in care parlamentarii inteleg sa-si acorde lor insile aceste privilegii.

Cum nu vii tu, Tepes, Doamne…

Autor: Bogdan I. Stanciu, Altermedia