Batrinii de la Rachitoasa continua sa traiasca in conditii mizere

Aglomeratie, mizerie si mirosuri care iti muta nasul din loc. Cam asa se poate descrie modul de trai al batrinilor de la Caminul de la Rachitoasa, situat in incinta fostei manastiri. Cu exceptia bisericii, renovata cu fonduri de la Ministerul Culturii, fostele chilii ale calugarilor si restul cladirilor anexe sint intr-o stare vrednica de plins.

Batrinii, in marea lor majoritate cu probleme de sanatate fizica si psihica, traiesc de pe o zi pe alta. Nu au prea multe de facut. Se plimba prin jurul bisericii sau pe linga crescatoria de porci, asezata la citiva zeci de metri distanta. Fara a te baga in seama. Daca incearca sa coboare pe ulita, spre sat, dau nas in nas cu mormane de gunoaie aruncate pe marginea drumului. Asa ca, neputinciosi, se asaza, la umbra, pe bancile din fata bisericii sau in spatele zidurilor stravechii manastiri.

A-i intreba pe acesti oameni ce cred sau daca asteapta mutarea intr-un sediu nou, e ca si cum a-i intreba un om aflat pe cale sa moara de sete, daca vrea un strop de apa. Pentru ei si pentru cei care si-au dus veacul in acest colt uitat de lume, raiul si iadul coexista. In timp ce batrinii se cern de pe o zi pe alta, la marginea cealalta a comunei s-a finalizat o lucrare deosebita. Camere cu doua paturi, salon de recuperare medicala si kinetoterapie, bai dotate cu dusuri, aparatura de ultima generatie. Nu e vorba de un hotel de trei sau patru stele, ci de noul azil pentru batrini de la Rachitoasa. A fost ridicat din fondurile donate de printul Dimitrie Sturdza si din investitiile Consiliul Judetean Bacau. „Printul Sturdza a donat 325.000 de euro, iar Consiliul Judetean in jur de 32 miliarde de lei vechi”, ne-a spus Dana Titaru, director adjunct in cadrul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Asadar, o investitie de peste 50 miliarde de lei. Intins pe citeva sute de metri patrati, caminul de la Rachitoasa se vede de la sosea asemeni unui complex turistic. Toate corpurile de cladiri ce alcatuiesc caminul au acoperisul de culoare rosie. Un gard facut din fier delimiteaza spatiul caminului.

La momentul cind am ajuns noi acolo, totul parea in regula. Un coridor lung de vreo 90 de metri, avind de-o parte si de alta usile de intrare fie in cabinete, fie in camere sau in toalete. Dormitoarele erau mobilate, dotate inclusiv cu dulapuri pentru haine, iar paturile si cuverturile erau aranjate frumos, pe paturi. Luminile functionau bine, la fel si apa curenta. Pina si aparatura medicala din cabinetul de kinetoterapie era pregatita pentru eventualii clienti. Salile de mese erau in regula, iar bucataria mi-a lasat impresia uneia de la un hotel de lux. „In majoritatea camerelor vor fi montate televizoare. Nu in toate”, a explicat unul dintre angajati.

Afara, a mai fost construita si o capela. Cel putin aceasta a fost prima impresie, la vederea unei cruci negre, asezata pe frontispiciul cladirii. „Acolo va fi morga”, a explicat un alt angajat. Intrebat unde va fi cimitirul, tinind cont ca majoritatea batrinilor ce vor fi cazati aici vor avea virste de peste 60 de ani, angajatii au spus ca, initial, au vrut sa-l aseze la marginea complexului. Dincolo de gard. Dar nu s-a putut. „Cei de la Uniunea Europeana au afirmat ca nu sint de acord sa fie asezat cimitirul asa de aproape. Au explicat ca prezenta crucilor si a mormintelor ar putea sa-i deprime pe batrini. Asa ca, pe morti o sa-i inmormintam in cimitirul satului”, ne-a mai zis omul.

Angajatii pe care i-am intilnit nu au putut sa ne dea prea detalii despre ziua cind batrinii vor ajunge in noul sediu. Trecerea de la frumusetea visului elvetian, daca e sa ne gindim la principalul donator, la realitatea romaneasca a fost dura. De ce nu se muta batrinii in noul sediu, lasind manastirii soarta si menirea ei de veacuri? Aceasta este intrebarea la care preotul calugar Eftimie, cel care se ocupa de manastirea Rachitoasa, nu poate da raspuns. Sfintia sa asteapta. La fel ca si cei care doresc binele pentru cei o suta de batrini.