Presa europeana: „Al doilea puci al lui Iliescu”

Romania se transforma intr-un bazar prin care practicile retrograde rasaritene sunt importate in inima Uniunii Europene, scrie analistul Tom Gallagher intr-o scrisoare publicata in editia de miercuri a Financial Times, referitoare la criza politica prin care trece Romania.
Acelasi subiect este tratat si de publicatia elvetiana Le Temps, intr-un comentariu publicat de istoricul Gerard Delaloye, potrivit caruia suspendarea presedintelui roman Traian Basescu este „al doilea puci al lui Ion Iliescu”.

Tom Gallagher scrie in scrisoarea mentionata ca “atitudinea lasa a Uniunii Europene, pe masura ce aliatii ei reformisti sunt pusi ‘la uscat’ unul cate unul in Bucuresti, ar trebui sa inlature iluziile ca UE poate fi un cavaler alb, in stare sa impuna fair play-ul” pe scena politica din Romania. Basescu, admite Gallagher, este un populist, dar a putut infrunta oligarhia cu pretul unor riscuri mari.

“Majoritatea partidelor implicate [in confruntarea cu presedintele] sunt paravane pentru carteluri conduse de speculatori capitalisti, care detin puterea si a caror avere a fost amenintata de reformele presedintelui Traian Basescu, in special in justitie”, scrie Gallagher.

Daca “acesti oligarhi” reusesc sa readuca tribunalele Romaniei sub propria influenta, si daca afaceristii occidentali se intersecteaza cu interesele locale, atunci investitiile straine nu mai sunt sigure in Romania, mai avertizeaza el.

Scrisoarea lui Gallagher vine ca un raspuns la un articol publicat in editia din 20 aprilie a FT de catre un consultant britanic, Guy Burrow, care a prezentat lupta pentru putere din Bucuresti drept “o disputa prosteasca intre presedinte si premier”.

Pe de alta parte, istoricul si jurnalistul Gerard Delaloye scrie pentru Le Temps ca Romania este afectata de o criza politica ce dureaza de la alegerile prezidentiale din 2004 si care se intensifica prin “inlaturarea presedintelui de catre un parlament cu puteri exorbitante, mostenite direct de la regimul comunist”.

Delaloye il prezinta pe Basescu drept un fost capitan al marinei comerciale, “intrat in politica dupa pretinsa revolutie din 1989” si care a ajuns “un presedinte foarte popular, chiar populist”.

Istoricul prezinta insa in cu totul alti termeni situatia generala din Romania, tara unde, in prezent, nu exista o majoritate parlamentara.

“De fapt, Partidul Social Democrat al lui Iliescu a castigat legislativele [din 2004]”, iar pentru a guverna Basescu si coalitia sa democrat-liberala a trebuit sa se alieze cu doua partied mici, dominate de fosti reprezentanti de seama ai regimului Ceausescu. Iar intre democrati si liberali nu a existat nicio “convergenta concreta”, in afara de dorinta de a prelua puterea.

Paradoxal, aderarea Romaniei la UE a fost cea care a exacerbat opozitia contra presedintelui, ca si cand, eliberate brusc, “energiile balcanico-orientale” ar fi reusit in cele din urma sa dea frau liber instinctelor lor, scrie Delaloye.

Acesta citeaza ziarul Cotidianul, prezentand “proiectul” celui de-al doilea puci dirijat de Ion Iliescu, dupa ce, in decembrie 1989, acesta a reusit sa “camufleze un puci vulgar in revolutie democratica”.

Istoricul povesteste cum, in noiembrie anul trecut, Iliescu a decis sa se opuna planurilor puterii de a-l pune sa dea socoteala pentru rolul sau in mineriadele anilor ’90, convingand noua conducere a PSD sa puna la cale destituirea lui Basescu.

Delaloye prezinta pe larg toate evenimentele petrecute de atunci incoace, axate in jurul acuzatiilor de incalcare a Constitutiei si soldate cu suspendarea lui Basescu.

“Pentru a doua oara, Ion Iliescu, devenit senator, a inlaturat un presedinte”, scrie istoricul.

Potrivit acestuia, “dincolo de peripetiile haotice, confuze si bizantine ale vietii politice” din Romania se ascund probleme serioase precum o constitutie ce nu specifica foarte clar unde incep si unde se termina atributiile presedintelui si cele ale premierului.

O alta problema o constituie “ puterile exorbitante ale parlamentarilor, deputati si senatori.

Sistemul electoral, direct inspirat de regimul communist, se bazeaza pe alegeri in care sunt folosite liste si in care alesii sunt desemnati de partide, nu de alegatori, ceea ce a dus la formarea unei “autocratii parlamentare” ce asculta de propriile interese atunci cand nu asculta de cele ale oligarhilor care o comanda.

HotNews.ro, V. O., 26