Iedera
Cand mergeam la Emi, draga si buna mea prietena de care in fiecare zi mi-e dor, cea mai mare placere a mea era sa stau in bucatarie. Minute intregi priveam corzile iederii bogat impodobite de frunze mari, cat palma, de un verde stralucitor, care acopereau toti peretii incaperii. „Vrei si tu?”, m-a intrebat intr-o zi. „Da”, i-am raspuns, „dar nu stiu ce sa fac, cum sa procedez…”.
A rupt o mladita cu cateva frunze si m-a invatat sa o pun in apa. Dupa ce i-au iesit „mustati”, am plantat-o intr-un ghiveci. Cu toate ingrijirile, mai bine de un an, iedera mea n-a crescut nici macar cu un milimetru, dar nici nu s-a uscat. Si, intr-o dimineata, in timp ce-o udam, am inceput sa-i vorbesc calm, linistit, cu blandete, ca unei fiinte dragi.
Faceam acelasi lucru de fiecare data cand ii serveam portia zilnica de „hrana”. Si… miracolul s-a produs! In nici doua luni, iedera a trecut de un metru in lungime.
Cand m-am hotarat sa parasesc orasul care ma adoptase dupa terminarea studiilor universitare, primul lucru luat din casa a fost ghiveciul cu iedera. I-am legat corzile sa nu se rupa si tot drumul am tinut ghiveciul in brate.
Din pacate, noua mea locuinta s-a dovedit a nu fi ceea ce crezusem si sperasem. Au inceput nemultumirile, framantarile sufletesti, reprosurile pe care mi le faceam singura. Nimic nu ma mai interesa. Faceam totul mecanic, tristetea nu ma parasea o clipa, in jurul meu se naruise totul…
Si într-o zi, am observat ca frunzele iederei se vestejisera. Apatica si indiferenta, am udat-o, spunandu-mi in gand c-o sa-si revina. Intre timp, am hotarat sa ma mut intr-o alta locuinta si, desi foarte greu, in cateva zile totul s-a rezolvat. Dar… stupoare! Iedera mea se uscase… Cand? De ce?
Frunzele, odinioara atat de vesele, se zdrobeau intre degete, transformandu-se in praf. Indiferenta mea, dar mai ales egoismul de care ma lasasem dominata o ucisesera. Iubirea, cuvintele de alint, laudele cu care o obisnuisem ramasesera undeva, departe…
Cand am desprins-o de pe perete, am observat cu mirare ca undeva, pe la mijlocul corzii uscate, mai erau vreo doua frunze verzi care supravietuisera. Le-am rupt si, fara o vorba, le-am intins cumnatei mele care ma ajuta la impachetat.
Dupa cateva luni, in toamna, cand am mers sa-i fac o vizita, am ramas cateva clipe in curte, unde zeci de ghivece cu flori straluceau inca in razele soarelui. „O recunosti?”, m-a intrebat. Am tresarit si mi-am intors privirile catre flori… „O recunosti?”, m-a intrebat din nou, amuzandu-se de nedumerirea ce mi se citea in priviri.
Mana ei a atins o iedera splendida, cu frunze mari, lucioase, orbitor de verzi si de catifelate. Am privit mai cu atentie. Iderea era chiar in ghiveciul pe care il abandonasem indiferenta. Am inceput sa-i vorbesc soptit, s-o mangai si cred si astazi, ca sub atingerea palmelor mele, am simtit-o vibrand… Am adus-o acasa. Ii place aici, pentru ca si mie imi place.
In fiecare zi creste cate putin pentru ca, indiferent de starea mea sufleteasca, nu uit sa-i spun cate un cuvant care sa-i faca placere, s-o incante, s-o flateze… Verdele de smarald al frunzelor sale e primul lucru pe care-l vad cand deschid usa casei.
Update in vineri, 22-06-07 11:06
Sportivii Diaconu Ștefan Matei și Marius Mihai Manda au reprezentat cu succes Clubul Sportiv Municipal…
Tehnologia continuă să evolueze într-un ritm impresionant, iar gadgeturile inteligente devin tot mai prezente în…
Având în vedere că Brașovul e la o aruncătură de băț, mulți băcăuani aleg să…
Pe 21 august 1988, un camion plin cu 63 de persoane, printre care și copii,…
Descoperă cum inteligența artificială transformă tehnologia și contribuie la dezvoltarea diverselor industrii, inclusiv cazinourile online.
La data de 15 august, intreaga crestinatate pomeneste Adormirea Maicii Domnului.
Acest website folosește cookies.
Comentează