Măsuri ale „bunăstării” românilor

Din campania electorală a anului 2004, mi-au rămas în minte două „măsuri” ale „bunăstării” românilor, debitate de două mari „inteligenţe” ale PSD-ului de atunci.

Pe unde s-au dus, pe unde au trecut, candidaţii de atunci au primit reproşuri legate de nivelul de trai extrem de scăzut.

Pe sticlă, adică la TV-uri, s-au făcut nişte remarci, s-au tras nişte concluzii de-a dreptul oripilante, groteşti, dacă nu chiar şi comice pentru cine a mai avut puterea să şi râdă.

Astfel, Adrian Năstase, marele perdant la şefia statului, a spus că este chiar obrăznicie din partea populaţiei să se plângă de sărăcie în condiţiile în care la ora aceea în România existau peste 6 milioane de abonaţi la telefonia mobilă… Sic!

De asemenea, marele perdant la primăria Bacăului, Dumitru Sechelariu a afirmat într-un discurs la TV personal şi propriu că băcăuanii nu trebuie, nu au drept să se plângă de sărăcie.

De ce? Incredibil!

„De unde au băcăuanii bani să iasă în week end la iarbă verde?

Cum pot nişte oameni care-şi permit să iasă la iarbă verde, să mănânce mici şi să bea bere, să se plângă de sărăcie?”

se întreba nedumerit marele urmaş al lui Ştefan cel Mare…