Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de miercuri, 15 februarie, a cotidianelor centrale:
Politica în capot (Bună ziua, Braşov – Octavian Andronic)
Vestea ‘întoarcerii’ în politică a Elenei Udrea i-a tulburat mai degrabă pe ziarişti decât pe politicieni sau pe cetăţeni. Odată cu micile scandaluri declanşate ori de prezenţa sa în miez de noapte, la Golden Blitz, de-a dreapta candidatului, ori la Cotroceni, la stânga preşedintelui, ori la TV explicând în direct de ce nu ne vrea Republica Norvegia în Comunitatea Europeană, dânsa a început să devină un promiţător subiect de presă.
Elena Udrea – manual de utilizare (Cotidianul – Pavel Lucescu)
Ce fac acum cei de la PD seamana a dezlegare la ‘peste’. Racolarea în masa, demna de vremurile sinistre ale PSD, a primarilor, consilierilor locali şi judeteni, a parlamentarilor, chiar şi filiale intregi din tabara opozitiei, e o veste proasta pentru orice democrat de buna-credinta. Iar daca mai pui la socoteala şi faptul ca preferatii PD sunt mai ales oamenii lui Vadim, risti sa dai în delir. Cum poate justifica oare Emil Boc, în calitatea sa de unitate de masura a virtutii politice, aportul unui fost peremist la propasirea PD si, prin consecinta, a Romaniei? Din doua una. Cine a intrat la un moment dat în curtea lui Vadim, cu citeva exceptii absolut insignifiante, e ori nationalist sadea, ori oportunist de clasa. Nevinovati sunt doar prostii pe care oricum ii gasesti peste tot, pe la toate partidele. Daca domnul Boc are o explicatie rezonabila, ar fi cazul sa ne-o livreze. Avem nevoie de ea ca de aer. Pentru ca nu vrem sa devenim captivi unui partid care, precum în cazul Elenei Udrea, te pune în situatia indigerabila de a vota la un moment dat, în acelasi timp, pentru justitia doamnei Macovei şi pentru afacerile lui Dumitru Puzdrea, pentru succesul lui Băsescu în lupta cu mafia şi pentru interesele lui Onaca, pentru promovarea unei clase politice oneste şi competente, dar şi pentru confortul unor indivizi externati din sanatoriul PRM şi din cloaca PSD. Putini dintre noi sunt şi nebuni, şi masochisti. Putina consideratie, domnule Boc!
Stânga, stânga, stânga (Ziua – Bedros Horasangian)
In momentul de fata, ca ne place sau nu de dnii Tăriceanu sau Băsescu, institutiile statului trebuie, sunt obligate chiar, în virtutea celor asumate de viitoarea admitere în UE, sa functioneze la anumiti parametri ai normalitatii. Şi nu la cote de avarie. ‘Dreapta’ de la putere este incriminata inutil de ‘stanga’ puiata din aceeasi manta a regimului de democratie populara care ne-a tot intarit sufleteste, atunci cand nu ne-a muiat şi oasele. Orice gargariseala pe valorile şi virtutile ‘stangii’, mai ales în România, nu este decat o gaunoasa demagogie. Cand o masinarie merge bine, aproape ca nu mai conteaza daca cei care o fac functionala sunt de ‘stanga’ sau de ‘dreapta’. Iar ‘a cara tucalul’ nu tine de doctrine şi ideologii: avem nevoie de profesionisti onesti şi responsabili, şi nu de slugi lingusitoare. Ar fi bine ca o noua ‘dreapta’ sa reapara în România. Dar pentru asta trebuie timp, şi sa creasca o noua clasa medie şi o noua mica/mare burghezie care sa genereze stabilitate şi nu conflicte sociale. Pana atunci, tot cu ‘stanga’, macar de-am pasi în UE cu dreptul.
Cine vrea dispariţia PNL? (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)
Ca jurnalist care, la vremea respectiva, am fost alaturi de Opozitie, în batalia acestuia cu Puterea FSN, nu pot sa nu constat ca România a luat calea democratiei şi a economiei de piata şi nu perestroikai şi gratie luptei indarjite a PNŢCD şi PNL în primii ani postdecembristi. Perestroika adusa de FSN de la Moscova s-a transformat treptat-treptat în revolutia anticomunista sub presiunea miscarilor de strada ale PNŢCD şi PNL. PNŢCD a fost scos de pe scena politica. Recent, un domn care cunoaste culisele istoriei postdecembriste mi-a demonstrat cum au reusit Structurile sa scoata din scena PNŢCD, considerat, la vremea respectiva, inamicul numarul unu al Structurilor. Prin infiltrarea unor oameni care l-au lucrat zdravan din interior. Acelasi scenariu se repeta acum şi cu PNL. Partidul care a dat sah FSN-ului trebuie sa urmeze, în cavoul politic, PNŢCD. Se folosesc şi în cazul PNL mijloacele infiltrarii? Probabil. Daca ne gandim la declaratii precum Fuziunea PNL-PD, e necesara ca apa.
Frontul anti-PD (Ultima oră – Ion Marin)
(…) fiecare parte implicata în razboiul total declansat impotriva PD, de fapt impotriva sefului sau informal Traian Băsescu, ii reproseaza altceva, decât ceea ce il roade. UDMR sustine ca atitudinea PD este anti-PPE (!). PC ii reproseaza campania de racolari şi ‘santajul dosarelor penale’, iar PNL a trecut la ofensiva impotriva alegerilor anticipate, declarând dubios de categoric ca ‘nu exista responsabilitate politica la cei care clameaza tot timpul necesitatea organizarii de alegeri anticipate’. Totusi, ele se pot organiza prin trântirea guvernului Tăriceanu – de pilda, cu niste voturi ale unor pedisti, alaturi de cei ce au introdus sau sprijina pe fata motiunea de cenzura sau chiar prin iesirea de la guvernare. Caz în care alcatuirea unei noi majoritati a liberalilor, conservatorilor şi udemeristilor cu PSD este cu totul probabila. Motiv pentru care PD, singur printre adversari, nu este deloc lipsit de griji.
Alianţa este cu Năstase (Gândul – Rodica Ciobanu)
Complicitatea întregului Parlament cu Adrian Năstase arată la ce porţi se va opri dreptatea. Când vor încerca să intre în Senat şi în Cameră, emisarii Parchetului vor fi azvârliţi, fără menajamente, în stradă. ‘Nu aveţi de ce să vă temeţi, în fond DNA nu este decât fostul PNA, cazat la Parchetul General, iar, în ceea ce priveşte unele atribuţii privind anchetarea parlamentarilor, se pare că nu sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale’, i-a îmbunat, ieri, Tăriceanu pe senatorii coaliţiei, ostili ordonanţei privind înfiinţarea Departamentului Naţional Anticorupţie. Cuvintele premierului trebuie să fi mers la inimă PSD, fiindcă ele conţin un mesaj reconfortant şi familiar care, decriptat, sună cam aşa: nimic nu se schimbă, lupta anticorupţie e doar o chestiune de imagine, căci legile sunt în aşa fel făcute ca menajeria politică să rămână intactă.
Cu ce rămâneţi, domnilor? (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
L-am vazut cu totii, luni, pe Adrian Năstase cum a reactionat în cazul cererii de perchezitie trimise de procurori. El, Adrian Năstase, a votat pentru respingerea cererii de perchezitionare a locuintei lui Adrian Năstase! Indiferent de felul în care vor decurge lucrurile, Adrian Năstase va purta pe obraz aceasta stampila atata timp cat se va mai indemna sa ramana în politica. Toti isi vor aminti ca, la un moment dat, a avut ocazia sa dea curs unei cereri a justitiei, menita a face lumina asupra unor acuzatii de coruptie în centrul carora se afla. Şi n-a facut-o! Restul e vorba-n vant.
Deasupra legii au fost EI (România liberă – Eliade Bălan)
Pe acuzati, indiferent ca sunt Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Adrian Năstase sau chiar Dinu Patriciu, ca sa dau numai cateva exemple de dosare, nu ar trebui, poate, sa-i deranjeze faptul ca-i ancheteaza DNA sau PNA. Marea lor problema, daca se va dovedi, este faptul ca au participat la acte de coruptie, folosindu-se de prerogativele functiei detinute. Este grav ca se incurajeaza o atitudine sfidatoare fata de institutiile statului implicate în cercetarea unor cazuri cu politicieni în prim-plan! Daca Adrian Năstase isi permite sa voteze impotriva cererii de perchezitie a imobilului din Zambaccian şi a vilei de la Cornu, cand, normal, ar fi trebuit sa se abtina, vorba lui Geoană, atunci singurul lucru la care te poti gandi este acela ca nu se doreste aflarea adevarului pentru finalizarea anchetei penale. Aici nu este vorba de nerespectarea unor proceduri, asa cum invoca Năstase, ci de musamalizarea pe fata a unor ilegalitati comise de inalti demnitari care, este evident, s-au situat mult timp deasupra legii!
Arta aburirii (Realitatea românească – Constantin Mihul)
Printre efectele imediate ale incercarii DNA de a scoate la iveala şi unele cazuri de mare coruptie se numara – pe langa o evidenta stare de neliniste, care i-a cuprins pe cei care se stiu cu musca pe caciula – şi adevarate performante în domeniul a ceea ce s-ar putea numi ‘arta aburirii’. Este vorba despre perdelele de abur gros sau de fum în toata regula pe care cei vizati de anchetele în curs incearca sa le arunce în speranta ca li se vor pierde urmele sau macar ca vor reusi sa distraga atentia – daca nu atentia urmaritorilor, macar pe cea a spectatorilor de buna-credinta.
Democraţia neînţărcată (Bursa – Cornel Codiţă)
Aproape ca iti vine sa compatimesti dimpreuna cu neinfricatii, dar un pic excedatii luptatori pe frontul nostru anti-coruptie. Ei se dau de ceasul mortii sa adune în navoade cit mai multi rechini, ba chiar şi balene, sa ne scoata fruntasi pe ramura la Uniunea Europeana – ramura corupti, desigur -, iar o mina de ziaristi bicisnici stau sa le numere steagurile cazute ale democratiei! ‘Simbriasii lui Năstase’, au sarit vocile de notorietate ale presei care traieste, complet dezinteresat, desigur, dar opulent, din favorurile privat-bugetare ale mai marilor zilei, oricare ar fi aceia. ‘Dusmanii noului viitor de aur al tarii’, nu s-au sfiit sa spuna oficialii guvernarii. Ba, pe deasupra, au aparut şi mesaje de ingrijorare semnate de un ambasador, de un parlamentar european, respectiv de nimeni, sub antetul plin de greutate al Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti. Desi constient de riscuri, continui sa cred ca cei care pun intrebari, chiar şi fara prea multa noima, privind gestiunea autoritatii şi a puterii, intr-un stat cu o democratie precara, în care suprematia dreptului asupra politicului este clamata de 150 de ani, dar niciodata realizata, sunt în mai mare masura sustinatori ai Democratiei, decit cei care si-au eliberat singuri acte de proprietate asupra ei.
Pacientul român (Curentul – Tia Şerbănescu)
Sedinta CSAT unde urma sa se aprobe noua strategie nationala de securitate şi un pachet cu 7 legi prin care serviciile secrete ar fi primit mai multa putere decat justitia şi guvernul la un loc s-a soldat cu amanarea documentelor. Silit sa anunte amanarea fara explicatii suplimentare, preşedintele a preferat sa combata ‘intrecerea socialista’ a dlor Patriciu şi Năstase în a se declara ascultati telefonic, precizand ca în 2005 au fost ascultate 2.
Percepţia publică a instituţiilor (Azi – Valentin Stănilă)
Nu avem a nega comportamentul amoral şi imoral al unor parlamentari, începând cu ignorarea obligaţiilor lor elementare de a participa la activitatea Legislativului şi terminând cu folosirea înaltei demnităţi de ales al naţiunii în scopuri reprobabile. Dar, în cazul pe care îl examinăm, este vorba despre cu totul altceva. Se încearcă ocolirea Parlamentului, compromiterea ideii de democraţie parlamentară. Şi dacă Parlamentul ‘nu-i bun de nimic’, ba chiar este un factor de frânare a luptei anticorupţie, ce mai rămâne maselor revoltate’ de făcut? Să se recurgă la ‘ţepe’ şi la stâlpul infamiei. Este nevoie de ‘o mână forte’. Ce ne mai încurcăm cu chiţibuşuri constituţionale? Trăiască autoritarismul! Trăiască Tătuca!
Ţinta şi prognoza (Ziarul financiar – Adrian Vasilescu)
Repet: 5% e ţinta pentru care România trebuie să se bată în 2006. Sigur, vom fi nevoiţi continuu să facem şi prognoze. Să încercăm să anticipăm mişcările unor factori şi influenţele lor asupra ratei inflaţiei. Plecând însă de la noutăţile pe care Institutul Naţional de Statistică le-a introdus, începând din acest an, în tabela dinamicii preţurilor de consum. Prima noutate: o zecimală în plus. Fără a doua cifră, adăugată după virgulă, inflaţia din ianuarie 2006 ar fi fost 1%. În tabela statistică ar fi apărut 101,0. Cea de a doua cifră conferă mai multă rigoare rezultatului: 101,03. Adică 1,03%. A doua noutate: ponderile. S-au schimbat din acest an. Fiind, acum, mai apropiate de actualitatea consumului populaţiei în prezent. Faţă de 2005, bunăoară, ponderea mărfurilor alimentare în consum (dintr-un total de 10.000 de puncte) a scăzut de la 4168 la numai 4071. Semn că ne apropiem de stilul occidental: cheltuim mai puţin pentru mâncare. Şi cresc celelalte cheltuieli: la mărfuri nealimentare – de la 4.182 la 4.225; iar la servicii – de la 1.650 la 1.704. De aici înainte vom fi cu ochii mai ales pe mărfurile nealimentare şi pe servicii.
Bulevardele nu se retrocedează (Libertatea – Petru Calapodescu)
(…) restituirea în natura a terenurilor din parcuri şi alte zone verzi ar insemna o crima ecologica, ar duce la sufocarea a doua milioane de locuitori, care şi asa mai beneficiaza acum de doar circa 5 mp/om de spatiu verde, fata de 11 mp, cati erau în 1990. Şi cat e norma europeana. Respectand dreptul de proprietate, legiuitorii pot stabili compensatii banesti rezonabile (ba chiar cu o limita maxima, cum a procedat Ungaria). Este ceasul al doisprezecelea pentru o trezire la realitate a guvernantilor şi parlamentarilor. Altminteri, sa nu ne mire daca, disparute parcurile, se vor aproba cereri de retrocedare a bulevardelor Magheru, Kogalniceanu ori Kiseleff.
Un preşedinte pentru nelinistea noastră (Cronica română – Răzvan Voncu)
De mirare este şi ca dl Mircea Geoană, preşedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului Romaniei, nu a gasit de cuviinta sa-l convoace pe preşedinte în fata reprezentantilor suveranitatii nationale, spre a da explicatii. Mirarea inceteaza, totusi, daca ne reamintim ca, pe langa diletantismul politic, şi dl Geoană are aceleasi simpatii profunde pentru SUA, de unde vine ‘lumina’ politicii romanesti dupa 1989. Intrebarile sunt simple. Ce a cautat preşedintele în Ucraina? Cum de si-a permis sa pericliteze sansele Romaniei de a castiga la Haga? Unde are de gand sa duca România: spre vest, în UE, sau spre est, în Uniunea Sovietica? Si, în fond, al cui preşedinte este: al Romaniei, sau al Ucrainei şi Georgiei? O concluzie mi se pare certa: România este în deriva. Cu o clasa politica nula ca valoare şi artificiala ca reprezentativitate, ea seamana cu o corabie avariata, ai carei pasageri sunt beti şi al carei echipaj are un acord secret cu rechinii. Pe mine, unul, situatia ma nelinisteste în cel mai inalt grad.
Zile care aduc noroc (7 plus)
Când suntem capabili să trăim sentimente ‘pozitive’ – cum le numim noi – nu ştim că acestora le datorăm norocul, bucuria, întâlnirile aparent miraculoase sau întâmplătoare din care ne alegem cu schimbări de situaţie absolut spectaculoase. La nivel colectiv, norocul vine prin sărbătorile care antrenează grupurile în trăiri de înaltă frecvenţă (iubire, bucurie, mulţumire, pace sufletească, entuziasm). Să salutăm toate sărbătorile frumoase ale sufletului omenesc, să fim şi noi atenţi la ele şi să ne antrenăm în a ne bucura pentru bucuria celorlalţi, pentru a pune un ‘umăr’ mic la ceea ce aduce întotdeauna schimbări minunate în vieţile noastre.
Autor : Alic MÎRZA, Amos News
În era tehnologiei, obținerea rapidă a unui credit online poate deveni soluția ideală pentru a-ți…
Bacăul este un loc privilegiat pentru pasionații de hiking și trekking, datorită apropierii de munții…
Chiar dacă nu sunt la fel de populare ca ruleta sau ca pokerul și nici…
Sala de Sport a Liceului Spiru Haret din Moinești a găzduit cea de-a XIV-a ediție…
Situat strategic în regiunea Moldovei, Bacăul a devenit în ultimii ani un hub important pentru…
Locuitorii din comuna Berești-Tazlău vor beneficia de testări medicale gratuite în cadrul caravanei „Nu am…
Acest website folosește cookies.
Comentează