Panorama editorialelor din 8 martie

Politicienii devin judecători (Libertatea – Mihai Valentin Neagu)

Ieri s-a mai scris o pagina neagra a acestui capitol. Parlamentul a respins cu majoritate de voturi percheziţionarea casei lui Adrian Năstase. Nu ma intereseaza pentru care motive. Nu conteaza daca Adrian Năstase se face vinovat sau este victima unui abuz. Nici macar nu conteaza daca Daniel Morar sau Monica Macovei aplica legea sau raspund slugarnic comenzilor venite de la Palatul Cotroceni. Conteaza doar ca aceste aspecte, în loc sa le judece o instanta competenta, au fost solutionate politic, în Parlament. Este Năstase vinovat? Ar trebui justitia sa raspunda la aceasta intrebare. Este Năstase un politician hartuit? Tot justitia ar trebui sa raspunda şi nu Parlamentul. Astfel, politicienii au devenit judecători şi au mai aruncat o pata neagra asupra imaginii României.

Percheziţia faţă cu Puterea (Ziua – Ovidiu Bancheş)

Previziunile s-au adeverit. Cererea de percheziţie la locuintele lui Adrian Năstase a fost respinsa de Camera Deputaţilor. Deznodamantul show-ului cu bile produs sub cupola Parlamentului confirma validitatea unor concluzii formulate mai demult. Am constatat – a cata oara? – ca parlamentarul roman se plaseaza mai presus de lege, sfidand Constitutia şi cetateanul. Prin vointa majoritatii deputaţilor, procurorii nu vor putea contempla niciodata vestitele tablouri, icoane sau termopane din strada Zambaccian. Adevarul cu privire la corectitudinea dobandirii bunurilor de catre familia Năstase ramane invaluit în ceata. Just ar fi ca, de acum incolo, tot omul de rand sa tranteasca usa-n nas celor trimisi de judecători sa le cotrobaie prin casa. Sau sa ceara acordul apropiatilor inainte de a permite procurorilor sa le treaca pragul, urmand procedura ‘de succes’ probata în Parlament.

Jocul de-a percheziţia (România liberă – Eliade Bălan)

Cand au primit votul electoratului, toti parlamentarii, cunoscuti şi mai putin cunoscuti, s-au angajat sa respecte Constitutia şi celelalte legi ale statului. Se pare ca unii s-au razgandit şi reclama ca se incalca constituţionalitatea! Cei cu musca pe caciula, şi nu sunt putini, au reactionat rapid. Astfel s-a ajuns la discutii interminabile unde se toaca timp şi bani. Care va sa zica, pentru o percheziţie, spun importanta pentru ca creeaza un precedent, s-a gasit timp de dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor, dar în 2005, cand tara era sub ape, o asemenea intalnire nu a fost posibila. Cazul Zambaccian este, se pare, mai interesant în comparatie cu tragedia de la Otelec sau Vadu Rosca, atunci cand au murit oameni şi au fost distruse sate intregi. Nu este exclus sa auzim chiar de un referendum naţional pentru ca oamenii lui Daniel Morar sa poata intra în casa lui Năstase de la Cornu. Tot ce se poate.

Camera ascunsă (Curentul – Tia Şerbănescu)

Cu cat se apropie Raportul de tara al CE care ar putea confirma integrarea României în UE în 2007 cu atat se inmultesc iesirile şi comportamentele antieuropene ale politicienilor nostri. S-ar zice ca aflata atat de aproape de a-si vedea visul cu ochii, ‘elita’ României s-a speriat de propriul ei noroc şi a inceput sa-l joace la ruleta. La cota pariurilor privind votul în Camera Deputaţilor referitor la percheziţia caselor dlui Năstase, respingerea avea un avans considerabil.

Alianţa N.U.: Nu-mi amintesc ce-am discutat în CSAT! (Cronica română – Octavian Andronic)

Iritarea prezidenţială, dată prompt pe faţă, vine şi faptul că tocmai liberalii sunt cei care au cele mai multe şi mai hotărâte rezerve faţă de aspecte esenţiale ale strategiei de securitate naţională, clocită la Cotroceni în sensul de a oferi instituţiei prezidenţiale competenţe şi puteri sporite. Nu atât libertăţile fundamentale ale cetăţeanului sunt cele care îi îngrijorează pe liberali, cât posibilitatea ca Băsescu să controleze şi să manipuleze serviciile secrete în sensul slăbirii poziţiilor oligarhice pe care le deţin reprezentanţii acestui partid. Şi, eventual, înlocuirea lor cu reprezentanţi ai oligarhiei democrate.

‘Probleme de memorie’ (Azi – Valentin Stănilă)

Absenţa unor recunoaşteri cinstite a derapajelor proprii sau ale formaţiunilor politice din care fac parte (sau – dacă vorbim despre migraţie – din care au făcut parte) viciază grav atmosfera din întreaga societate, determină perpetuarea unor comportamente reprobabile. Amnezia de care suferă ar fi tratabilă, ceea ce ar aduce şi un plus de moralitate în viaţa noastră publică. Numai că pentru aşa ceva este nevoie de caracter. Adică, de ceva care se află într-un deficit cronic, aici, pe malurile Dâmboviţei.

Plesniri de imagine (Realitatea românească – Constantin Mihul)

Ultimul pe lista este presedintele Băsescu, care a dorit sa-i mai aplice o ‘smetie’ premierului cu ocazia recentei intalniri de la Cotroceni cu liderii principalelor partide politice. Referirile la ‘pierderile de memorie’, de care ar da dovada domnul Tăriceanu, si-au dorit a fi o lovitura de imagine din care premierul sa mai piarda niste procente, din bagajul din ce în ce mai subtire, pe care acesta le are în topul increderii romanilor.

Uitarea ca trădarea (Ultima oră – Ion Marin)

Dezbaterea, sau ce-o fi fost, de la Cotroceni cu partidele asupra legilor sigurantei naţionale a scos în evidenta, odata mai mult, pozitia absolut incalificabila a actualului prim-ministru fata de interesele fundamentale ale tarii. A spart buboiul, aratându-ne fata hâda a unui om ce s-a nimerit a sta în scaunul unor Kogalniceanu, Bratianu, Antonescu, Maurer sau chiar Năstase, oameni care au avut, la rându-le, mari scaderi, dar niciodata n-au savârsit acte ce ar putea friza insasi tradarea. De fapt, cazul e fara precedent! Cedarea iresponsabila a averii naţionale ‘Gojdu’, apoi insistenta mai mult decât suspecta pentru crearea Republicii Secuiesti prin acceptarea şi sustinerea infama a proiectului Statutului minoritatilor si, în fine, intre altele, aceasta penibila scuza ca ar fi uitat ce a discutat cu presedintele în CSAT, în privinta secretizarii unora dintre paragrafele pachetului de legi privind siguranta naţionala, declansând cu doar o zi inainte un scandal imens prin respingerea ‘de plano’ şi ‘ab initio’ (scriu asa ca sa creada ca sunt expresii ‘clasificate’) a acestor acte normative esentiale de catre PNL.

Mătuşa, aurul şi ardelenii (Bursa – Cornel Codiţă)

Desi nu a anuntat o agenda proprie, actiunile presedintelui par legate mai mult de restructurarea spatiului politic şi refacerea balantei de putere în favoarea PD, auto-promovat la rang de principal partid al guvernarii şi element de coagulare a polului popular. A doua directie a actiunilor politice intreprinse de Presedinte este cresterea ‘capacitatii de interventie’, în calitatea sa de ‘Jucator politic’, cu tendinta de a se transforma intr-un soi de jolly joker al sistemului de autoritati publice. Concluzia este simpla şi directa: desi pe ecranele mediei publice ruleaza telenovela ‘Matusa, aurul şi ardelenii’, politicienii au o agenda care tine exclusiv de balanta de putere, ceea ce creeaza suficient de mult timp cetateanului pentru a-si contempla singur şi netulburat de agitatia politica propria agenda, mereu ramasa în marele con de umbra creat de primele doua.

Guvernul, priorităţile şi terenurile (Ziarul financiar – Mihai Tănăsescu)

Cel puţin economic, România nu îşi mai permite să gândească de pe o zi pe alta. Este timpul să punem în balanţă resursele existente (interne şi externe), priorităţile pe care le avem şi să acţionăm. Dacă Guvernul ar asculta mesajele pe care i le transmite atât societatea civilă, cât şi mediul de afaceri poate va găsi soluţii la problemele reale ale României. Din păcate, Guvernul este mult mai interesat să invoce bunăvoinţa organizaţiilor patronale ‘reprezentative’ dându-le terenuri. Asta da strategie!

Cui facem confesiuni atunci când avem probleme? (7 plus)

Numai când suntem susţinuţi de la un nivel al păcii, al iubirii necondiţionate, al detaşarii şi al înţelegerii putem face confesiuni, ne putem descărca emoţional şi suntem susţinuţi energetic pentru a rezolva problemele noastre. Aşadar, tendinţa permanentă de a ne victimiza, ca şi aceea de a ne confesa oricărărei persoane pe care o întâlnim, or uneia necentrată emoţional poate fi evitată, spre binele nostru şi chiar spre binele celeilalte persoane. Înţelepciunea şi responsabilitatea ne pot ghida către a folosi mai mult cabinetul de terapie sau duhovnicul religios pentru confesiune, precum şi persoanele care ne iubesc fără nici o condiţie… Altfel, momentul confesiunii devine ‘unul critic’ şi incapabil să vindece durerea noastră.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News