Noua sclavie: Occidentul si terfelirea estului european

Un articol din The Sunday Telegraph, sub titlul “Sã-i fie rusine Angliei” (Britain should be ashamed), ne informeazã cã a fost “descoperitã” recent una din miriadele de retele de trafic uman în Macedonia, care se specializa în punerea la dispozitie a unor cluburi oculte britanice de carne vie, fete adolescente, “prostituate pentru lorzi”, în sensul literal al terminologiei.

Acest trafic medieval de carne vie în secolul XXI, este poate de suspectat de cãtre mafiotii individuali si guvernamentali ai tãrilor est-europene, care se ghideazã dupã un capitalism predatoriu neo-comunist (paradoxal, acestea nefiind contradictii de termeni). Însã când “lorzi” si alti “aristocrati” britanici (si nu numai), care se dau drept “civilizati”, “democrati” si “crestini” se fac vinovati de sprijinirea acestor retele mafiote si chiar de solicitarea exploatãrii de minori, acest lucru constituie o crimã fãrã drept de apel.

Societãti secrete, unele cu tentã ocultã, altele cu tentã pur orgiasticã, sunt vii si active în cadrul cluburilor multor multimilionari din Europa de Vest, la care participã multi deviati cu titluri de genul “lorzi”, “actori”, “oameni de afaceri”. Unii congressmeni si guvernatori americani în vizitã în Europa, s-au fãcut vinovati de participare la aceste orgii (cel mai recent caz descoperit în 2004, este al guvernatorului statului New Jersey).

Folosirea mizeriei copiilor si adolescentilor adusi fortat din Est în Vest, de cãtre acesti occidentali depravati, denotã o deteriorare a Vestului, reminiscentã de perioada decadentã a Imperiului Roman si a prãbusirii acestuia.

De la soldatii americani, canadieni si din Comunitatea Europeanã, care au fost prinsi în ultimii ani cã folosesc des prostituate minore din Estul Europei în Macedonia, Bosnia s.a.m.d. – în timp ce poartã titulatura de “mentinãtori ai pãcii în Balcani”-, la cazul în discutie, cel al lorzilor britanici, care se dedau la perversiuni sexuale cu fetele si bãietii minori adusi din Estul Europei si tinuti în sclavie pentru ei, aceste episoade nu aratã decât cã societãtile occidentale se complac în secolul XXI la sisteme medievale de sclavie, care nu pot decât sã le facã neamul de rusine în toatã lumea.

Natiunile Unite, într-un raport pe aceastã temã, au dezvãluit încã din 1999, cã peste jumãtate de milion de femei, majoritatea minore, majoritatea din Estul Europei sunt folosite de cãtre cetãteni ai Comunitãtii Europene în acte de sado-masochism si sclavie sexualã în mod zilnic.

În Germania numai, peste 15.000 de minore est-europene a fost documentat cã sunt folosite zilnic sexual de cãtre cetãteni germani. Conform aceluiasi raport, în Tãrile Nordice, 57% din persoanele exploatate sexual sunt sub 21 de ani. Aceastã exploatare de carne vie – numai din cele gãsite de cercetãtorii de la Natiunile Unite – se ridicã la peste 7 bilioane de dolari, câstig pe an în tãrile “civilizate” ale Comunitãti Europene.

De asemenea, conform unui studiu fãcut de cãtre colegii de la ziarul britanic Telegraph din 13 iulie 1999, pornografia de internet, care aratã poze obscene, inluzând si torturi sadice ale prizonierilor zisi “sclavi sexuali”, constituie 69% din piata “on-line” (de câstig din comertul de pe internet) pe industrie sexualã, la clientii din Europa “civilizatã” si SUA “civilizatã”. În general, comertul acestor imagini deviate, fãcute explicit la comanda “clientilor” din SUA si Comunitatea Europeanã, constituie 10% din câstigurile pe toatã industria virtualã din lume.

Conform articolului din Sunday Telegraph, majoritatea victimelor sunt adolescente est-europene, între 15 si 19 ani. Cu privire la cele din România, acestea provin invariabil din cadrul unor familii sãrace, dezbinate, predominant din satele si orasele de sud ale României, cum ar fi Cãlãrasi, Slobozia si Constanta. Cele care le recrutã pe fete initial sunt – paradoxal – femei, nu bãrbati, care mai apoi le vând în circuitul proxenetilor masculini. Acestia le prostitueazã întâi pe strãzile Bucurestiului, pentru ca mai apoi sã le plaseze din tarã în tarã, pe piata cãrnii vii pânã în Macedonia si Albania. Aici sunt folosite ca prostituate de cãtre soldatii occidentali de “mentinere a pãcii”. Mai apoi acestea sunt trimise în Occident, pentru “sex-cluburile” oculte ale suprabogatilor.

În timp ce Tony Blair, primul ministru britanic, interpelat de cãtre ziaristul de la Telegraph, a rãspuns senin cã: “Fortele britanice nu sunt suficiente pentru a rezolva problema mafiilor traficului de persoane din Anglia, care sunt înspãimântãtor de bine organizate”, un precedent în acest sens aratã care este actiunea lui Tony Blair în trecut fatã de asemenea situatii.

În numãrul din 19 ianuarie 2003 al lui Sunday Herald, ziaristul Neil Mackay a fãcut revelatia cã el cunoaste un membru din cabinetul lui Tony Blair, care este investigat pentru pedofilie (abuzul sexual de copii). De asemenea aceeasi publicatie a aflat cã un membru marcant din serviciul secret britanic Scotland Yard si cel putin unul din membrii de vârf ai partidului de la guvernare, Labour (Muncitoresc), sunt angajati în asemenea activitãti de violentã sexualã a minorilor.

Rãspunsul administratiei Blair a fost prompt: a decretat cã acest caz nu poate fi discutat si revizuit decât în… 100 de ani, din motive de “sigurantã nationalã” (sic!).

Unele din aceste “sex-cluburi” trec de la orgii la sacrificarea ritualizatã a sclavilor si sclavelor sexuale, cum ar fi cluburile sataniste sau unele de sorginte neo-masonicã. Datoritã proeminentei publice si sociale ale “consumatorilor” de aceste plãceri criminale, secretismul tinut este draconic.

Însã descoperirea sporadicã a acestor asasinate ritualizate a fost totusi posibilã, cum s-a întâmplat în cazul terfelirii si a asasinãrii minorelor victimizate de cãtre membrii de elitã belgieni din anii 1990 ai cultului ocult al “Templului Soarelui” (sau Templul lui Set).

În Belgia de exemplu, în 1995, au fost violate si asasinate cinci adolescente de cãtre Marc Dutroux, pedofil notoriu din Belgia, care deservea – conform lui Paul Marchal, tatãl uneia dintre victime -, “o conectie ocultã de perversi belgieni din societatea înaltã a Belgiei, incluzând capii sistemelor de politie si justitie din tarã”.

Din cele mentionate de cãtre supravietuitoarele acestei robii sexuale, se pare cã metoda initialã de racolare a acestor minore se face prin promisiunea de servicii “bine plãtite” în Occident, ca “chelnerite, dansatoare sau dãdace”.

Odatã ce victimele au iesit din mediul lor, sunt bãgate fortat în circuitul sclaviei sexuale, iar proxenetii folosesc de la metode coercitive cum ar fi furatul pasapoartelor si amenintãri verbale, la violarea victimelor, bãtaie, pânã chiar si la omorârea de fatã cu celelalte ostatece a unei persoane care rezistã la sclavie, pentru ca celelalte minore sã fie înfricosate si sã intre în prostitutie. Beneficiile derivate din acest comert obscen revin în totalitate proxenetilor.

Ceea ce nu se face cunoscut publicului este cã pentru ca o asemenea industrie, ca sã fie activã de peste 15 ani, trebuie nu numai ca sã fie o filierã de proxeneti bine pusã la punct, dar trebuie acordul tacit al autoritãtilor din fiecare tarã atinsã de aceastã industrie.

Deci, întrebarea trebuie sã se punã: “Cine si pânã la ce nivel este angajat în guvernele României, Macedoniei, Marii Britanii, Belgiei s.a.m.d. ca sã facã posibil exportul de adolescenti si adolescente din România, la cluburile orgiastice si oculte ale elitei perverse britanice si occidentale?”

Autor: Gabriel Teodor Gherasim, Altermedia.info

Gabriel Teodor Gherasim traieste la New-York unde este reporter si corespondent la Meridianul Romanesc, cel mai important ziar al romanilor din SUA.