Manastirea Rachitoasa, blestemata sa nu-si regaseasca menirea

Blesteme si afurisenie pentru cei care distrug manastirea

Istoria acestei manastiri, ultima din Romania care inca nu si-a recapatat statutul pierdut in urma cu 140 de ani, se intinde pe durata a patru secole. La sfirsitul veacului al XVII-lea, marele clucer Ianaki a facut la Rachitoasa o bisericuta mica, din lemn de stejar, care se gasea linga Manastirea Rachitoasa de astazi. Pe locul unde se afla altarul acesteia s-a ridicat o cruce. Ea a servit drept biserica a cimitirului satesc.

Mai apoi, in anul 1697, marele spatar Ilie Ianaki, si cu sotia sa Theofana, fiica voevodului Mihai Racovita, au zidit actuala manastire si au inzestrat-o cu mosii. In testamentul sau, scris in romaneste in anul 1704, spatarul Ilie Ianaki mentiona urmatoarele: „cine s-ar amesteca a strica a noastra tocmeala si asezare ce am facut, sa fie triclet si proclet afurisit adica”, ne lamureste el mai departe, „sa fie blestemat de Domnul Dumnezeu si de toti sfintii. Amin”. Incapabil sa administreze manastirea, fiul sau, Gavriil, a inchinat-o, in anul 1729, manastirii grecesti Vatopedu de la Muntele Athos.

Din nefericire, biserica manastirii Rachitoasa a fost darimata de cutremurul din 31 mai 1739.

A fost renovata, ultima oara, la sfirsitul secolului XIX. Asa dupa cum informeaza Melchisedec Stefanescu, episcop al Romanului, in anul 1882, „manastirea aceasta este acum prefacuta in penitenciar pentru oameni fara capatii si viciosi. Biserica e in buna stare, dar incaperile manastirii, unde locuiesc detinutii, precum si personalul administrativ al penitenciarului, sunt vechi, negrijite si umede si reclama urgente imbunatatiri pentru ca penitenciarul sa nu devina lacas de condamnati la moarte”.

Ce s-a intimplat? Manastirea de la Rachitoasa, una dintre cele mai mari manastiri din Moldova, la vremea ei, a fost secularizata sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza si transformata in „penitenciar pentru oameni fara capatii si viciosi”. Cu alte cuvinte, a devenit „leprozerie”, dupa cum ne-a informat parintele Eftimie. Ultimul staret grec, auzind de legile lui Cuza, a incarcat argintaria si alte obiecte de valoare ale manastirii si a incercat sa le transporte peste Dunare. A fost insa oprit de guvern, iar obiectele redate manastirii. Ce s-a intimplat cu ele, nu mai stie nimeni acum.

Cert este ca, dupa aproape 150 de ani, lacasul de cult de la Rachitoasa si-a recapatat statutul pierdut. Si vrea sa o ia de la capat.