Pentru a 127-a oara, Ion Coman rupe tacerea

În 18 ianuarie 2006, nu întîmplător chiar ziua cînd avea loc un nou termen de judecată în procesul Chiţac-Stănculescu, ziarul “Tricolorul”, publicaţie editată de Partidul România Mare, a publicat un imens articol semnat de Ion Coman, persoana care a comandat reprimarea revoluţiei din Timişoara, în decembrie 1989.
Jumătate din spaţiul tipografic al ziarului “Tricolorul” e ocupat de articolul lui Coman, ceea ce arată importanţa deosebită acordată acestui subiect de conducerea Partidului România Mare. Prin publicarea articolului chiar în ziua procesului Chiţac-Stănculescu, PRM încearcă, destul de stîngaci, să influenţeze instanţa cu scopul revizuirii atitudinii justiţiei faţă de revoluţia din Timişoara. Ştiind că la conducerea PRM se află un fost linguşitor a lui Ceauşescu, nu ne miră această atitudine.

Nimic nou nu apare în “dezvăluirile complete” ale lui Coman “în exclusivitate pentru Tricolorul”, faţă de susţinerile anterioare ale autorului.

“Anchetatorii repetau cu obstinaţie că aş fi implicat în uciderea a 60000 de oameni în timpul evenimentelor din decembrie 1989; de asemenea eram învinuit că l-aş fi sprijinit pe Nicolae Ceauşescu să depună în băncile străine, pentru sine, peste un miliard de dolari SUA”, scrie Coman, repetînd ce a scris în cartea sa “Timişoara, zece ani de la sîngerosul decembrie 1989″ (Editura Sylvi, Bucureşti 2000) şi încercînd să ne convingă de caracterul nedrept al procesului său.

Aceste acuzaţii provin de fapt din procesul lui Ceauşescu. Ion Coman vrea să provoace confuzie în opinia publică între procesul Ceauşescu, care într-adevăr a fost o farsă judiciară, şi propriul lui proces.

O simplă citire a rechizitoriului pe temeiul căruia a fost trimis în judecată Coman, arată că afirmaţiile acestuia sînt minciuni, iar acuzaţiile absurde pe care le aminteşte nu i-au fost aduse. Dar pentru cetăţeanul de rînd, care îşi aminteşte vag, fără multe amănunte, despre nişte acuzaţii cu 60000 de morţi, dezinformarea are şanse să funcţioneze.

Ion Coman însuşi a recunoscut, în timpul cercetării penale, că a condus comandamentul de reprimare a revoluţiei de la Comitetul Judeţean PCR Timiş. E adevărat că apoi şi-a retractat declaraţiile, dar asemenea retractări judecătorii au dreptul să le considere nesincere. Din momentul cînd eşti arestat, orice spui poate fi folosit împotriva ta, iar Ion Coman e un om cu pregătire suficientă (secretar al C.C. al P.C.R. pentru probleme de justiţie şi armată în 1989) ca să înţeleagă ce înseamnă o declaraţie în faţa Procuraturii.

Rolul lui Ion Coman de şef al comandamentului de represiune de la Timişoara a reieşit şi din declaraţii de martori, cît şi din stenograma teleconferinţei ţinută în 17 decembrie 1989 de Ceauşescu, în care acesta, în calitatea sa de comandant suprem, îi spune lui Coman să-i cheme la Comitetul judeţean de partid şi să “dea ordin” generalilor să restabilească ordinea.

Coman răstălmăceşte o declaraţie a preşedintelui instanţei, Cornel Bădoiu, care ar fi spus: “procuratura nu a fost în stare să dovedească vinovăţia inculpaţilor şi nici chiar instanţa”. Exact acest Cornel Bădoiu i-a dat lui Coman 25 ani de închisoare!

Dacă Ion Coman a executat doar 3 ani, 3 luni şi 10 zile (vezi cartea sa “Timişoara. Zece ani de la sîngerosul decembrie 1989″, pag. 39) este din vina sistemului judiciar românesc, care îngăduie celor cu bani să găsească portiţe pentru a nu executa pedepsele legale. Bădoiu s-a referit la acei inculpaţi din proces care au fost achitaţi, nu la Ion Coman, a cărui situaţie e limpede.

Judecătorul Bădoiu a achitat 6 din inculpaţii procesului “Timişoara”, pentru “neîntrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii” (unul dintre aceştia – Ilie Matei – avea să fie condamnat la recurs), iar alţi 10 inculpaţi au fost încadraţi la fapte deja amnistiate. Cornel Bădoiu încă mai trăieşte, “Tricolorul” ar fi putut să-l întrebe direct ce crede despre Ion Coman, dar nu există interes pentru asta.

Ceea ce Ion Coman mereu uită să amintească este că în teleconferinţa ţinută de Ceauşescu în 17 decembrie 1989 el a raportat acestuia: “am ordonat să se tragă foc!”. Acea teleconferinţă a fost înregistrată şi pe bandă audio, iar la un moment dat înregistrarea s-a prezentat şi la televiziune. E adevărat, oamenii mai uită ce a fost la televiziune acum cîţiva ani, şi exact pe asta se bizuie Coman.

Puţine sînt persoanele care au apărut aşa de des precum Coman în mass-media românească pentru a explica evenimentele de la Timişoara, din decembrie 1989. Declaraţiile fostului general au fost difuzate în repetate rînduri la radio Timişoara, la TVR Bucureşti, la OTV, au fost publicate în “România Mare”, “Europa”, “Flacăra lui Adrian Păunescu”, “Jurnalul Naţional”.

Pe lîngă asta, Coman a publicat o carte şi a fost chemat de istoricii de la Institutul “Nicolae Iorga” pentru a le povesti despre revoluţia din 1989, pe vremea cînd acest institut era condus de Ioan Scurtu, actual director adjunct al Institutului Revoluţiei Române.

“Ion Coman rupe tăcerea” titra Dan Diaconescu, alt abonat al dezvăluirilor “în exclusivitate” ale fostului demnitar comunist, cu ceva timp în urmă, cînd l-a avut pe Coman invitat în emisiunea sa de la OTV.

Cu articolul din “Tricolorul” este cam a 127-a oară cînd Ion Coman a rupt tăcerea, căci de 16 ani încoace gura nu-i mai tace, şi a avut mereu în mass-media cine să-i reproducă spusele.

Autor: Marius Mioc, Altermedia