Festivalul Internațional de Jazz Bacău: pălăria de organizator, prea mare pentru capul unora

Am stat pe scările Teatrului de Vară în așteptarea ușilor deschise. S-a-ntâmplat într-un târziu. Dar lumea dădea semne de nemulțumire și se auzeau peste tot cuvinte ca ”umilință”, ”ne cred fraieri”, ”bătaie de joc”. Am intrat în sală, mi-am ocupat locul și am stat încă o oră. A promis Eliza Judeu că durează încă un sfert de oră și Al Di Meola apare. Lumea deja se îndrepta spre ieșire.

Se vehiculau câteva supoziții: că artistul a așteptat 5 ore în aeroport, că a fost adus de la București cu un microbuz neîncălzit, că au fost probleme și la cazare, masă, că ar fi atât de pornit pe organizatori încât nu mai vrea să concerteze. Am mai stat în derivă altă jumătate de oră. Erau bârfe și n-aveam de ce să le iau de bune.

A ieșit apoi o doamnă care ne asigura că Di Meola e artist mare și că se merită să-l așteptăm. Dădea de înțeles că noi ăștia, microscopicii, avem datoria să ne congelăm și cu țurțuri la bot, cu barba-n piept și joc de glezne, să acceptăm o situație de tot rahatul.

În clipele următoare un val masiv de spectatori s-au simțit jigniți , s-au ridicat și au ieșit pe ușă. Am fost printre ei. După ce-am ajuns, am găsit articolul Deșteptării unde în videoclipul postat, Di Meola se scuza repetitiv pentru întârziere și menționa că vina e exclusiv a organizatorilor. M-am uitat în sală și-am văzut-o parțial goală și spectatorii rămași îl huiduiau ca sălbaticii. Ce jenant! Lumea a treia ar fi fost mai civilizată. Dacă s-au simțit ofuscați de așteptare, puteau alege să plece nu să se manifeste ca maimuțele.

Totuși mi-a părut rău c-am plecat. Trebuia să mai fi așteptat. Știu că s-a meritat sacrificiul. Prietena mea rămasă în sală îmi scria de la ”locul faptei”: <<Îmi vine să plec. Ce umilitor! Săracii artiști cântă și suflă-n palme. Mi-e jenă.>>

Mă gândesc că totuși e mai bine c-am plecat. Am stat pe Youtube ascutându-l pe Di Meola. Nu cred c-aș fi suportat să-l văd pe cel ce-a evoluat muzica jazz, comparabil cu Santana, McLaughlin și care-a cântat ani de zile alături de Chick Corea. Un titan… suflând în palme… la Bacău??! Nu! La asa ceva nu mă puteam uita. Am fost inspirată să plec. Cum să stau în scaunul ăla copleșită de milă, pentru un om atât de mare?!

Nu caut vinovați. Nu-i treaba mea să emit judecăți. Și nici n-aș putea s-o fac în baza unor cleveteli. Vreau doar ca organizatorii să se ocupe de ceea ce pot duce, să nu-și ia responsabilități când vine vorba de artiști adevărați pentru că lezarea lor e un afront adus artei. Dacă înșiși organizatorii vin din lumea artistică, ar trebui să știe ce înseamnă asta.